O femeie din Brașov dă Bacalaureatul la 45 de an. Fetița ei, de 11 ani, e tare mândră de mama ei

Roxi nu devenise încă mamă când a decis să se înscrie la seral. „Aveam 30 de ani. Apoi, am dat pentru prima oară Bacalaureatul. Pe care însă l-am picat la matematică”.

Descurajată, Roxana nu s-a mai gândit la examen. Între timp s-a căsătorit, a devenit mamă, a și divorțat. Cât despre locul de muncă, tot la restaurant lucra. „Au mai trecut de atunci niște ani, eu rămăsesem doar cu liceul când m-am hotărât să mă înscriu la o postliceală, o școală de asistente medicale”. 

Școală pe care o va termina în vara acestui an, când va trebui să susțină și examenul de licență. „Însă, chiar dacă iau licența, fără Bac nu mă angajează nimeni”, ne-a mărturisit femeia. Motiv pentru care Roxana s-a încăpățânat să dea anul trecut încă o dată Bacalaureatul. „Dar nu am scris nimic pe foaie. Nu am știut să rezolv nici o cerință la matematică. Eu nu înțelegeam nici măcar ce-mi cere exercițiul să fac, dar să-l mai și rezolv!”.

Timp de o oră, Roxana a stat cu ochii pironiți în fața foii albe gândindu-se la tot ce a făcut până atunci în viață.  O întrebare nu-i dădea deloc pace: cum de a permis să lase să i se întâmple una ca asta? „Abia m-am abținut să nu plâng. Și vorbeam cu mine. Și mă întrebam cum de am ajuns eu într-o astfel de situație? În ora aia am luat cea mai importantă decizie: să nu mă las, să lupt, să nu abandonez din nou”.

„Dacă voi plânge, o voi face de bucurie”

Nota 1 pe care a primit-o atunci nu a mai descurajat-o ca prima oară. Dimpotrivă. „Mi-am căutat un meditator și am reușit să recuperez în câteva luni cât n-am învățat într-o viață”. 

Roxana se pregătește anul acesta din nou pentru examenul la de Bacalaureat la matematică. „Dar acum nu voi mai da foaia goală. Și dacă voi mai plânge, o voi face de fericire când îmi voi vedea nota. Am prins drag de matematică, am ajuns s-o înțeleg și s-o iubesc. Nu-mi mai este frică”.

Femeia speră ca anul acesta să ia nota 8 la examen. „Am emoții, dar sunt constructive. Este normal, e un examen, totuși. Dar am și multă încredere în mine. De data asta știu că va fi cu noroc”.

Roxana face meditații cu inginerul Mihai Suciu, cel care predă gratuit matematică elevilor care se pregătesc de Bacalaureat. „Eu i-am cerut dânsului ore în plus față de cele gratuite pe care mi le oferă. Așa că volumul de muncă este și mai mare. Zilnic lucrez câte două sau chiar patru ore. Asist la lecțiile gratuite, apoi le urmez pe cele în plus, îmi fac temele, repet teoria, iar formulele le știu ca pe Tatăl nostru”.

Fetița Roxanei este tare mândră de mama ei. Câteodată, învață amândouă, împreună la același birou. „Recent, copilul meu mi-a spus că vrea să se facă medic. Dacă eu voi fi asistentă, ea va fi doctor”. 

Viața Roxanei a intrat, în sfârșit, pe un făgaș normal. Dar femeia are și multe regrete. „Dacă mi-ar fi venit mai repede ideea să mă meditez, dacă nu aș fi renunțat în clasa a X-a la școală, dacă m-ar fi preocupat mai mult…”.

Roxana își dorește să devină asistentă medicală

Acum, când întâlnește tineri care și-au abandonat studiile, i se strânge inima. „Mulți sunt colegi de-ai mei. Îmi spun că nu mai vor să continue școala, că au un job, au bani, au o viață înainte, vor să se distreze, să trăiască clipa. Degeaba le spun că nu este bine, că și eu am gândit la fel, iar acum regret. Nu mă ascultă, nu mă înțeleg. Privindu-i cum se irosesc, mă văd eu pe mine la 16 ani. Eram la fel ca ei”. 

Roxana recunoaște că în adolescență a avut toate condițiile să învețe, să continue școala. „M-am născut și am trăit într-o familie care mi-a oferit tot ce a putut. Nu am dus lipsă de nimic. Și, cu toate astea, am luat cea mai neinspirată decizie din viața mea”. 

Dacă ar fi să-și dorească ceva, Roxana ar vrea să aibă puterea de a da timpul înapoi și de a o lua de la capăt. Pe de altă parte, când își privește copilul, sufletul ei se umple de fericire. „Îmi privesc fetița cât de bine învață, cât de mult se preocupă de școală și îmi crește inima de mândrie”.

Roxana este voluntar la SMURD, iar un an de zile a urmat un curs la Crucea Roșie. După ce ia examenul de Bacalaureat, iar apoi licența în asistență medicală își va căuta un loc de muncă la un cabinet. „O să-mi depun CV-ul la toate cabinetele, clinicile și policlinicile din oraș, la spitalul de stat și cele private. Peste tot. Trebuie să-mi găsesc undeva. Și am încredere că va fi bine”.

La 45 de ani, femeia și-a luat viața în mâini și și-a decis, pentru a treia oară, destinul. De data aceasta, însă, povestea ei va avea un final fericit. Demn de un alt scenariu de film.