Publicitate
Făgăraș își întâmpină călătorii oferindu-le șansa unei evadări autentice în trecut pe aleile cetății sale medievale, însă povestea orașului din centrul României, aflat la poalele munților Făgăraș este mult mai complexă și păstrează o mulțime de secrete.
Mai puțin de 30.000 de oameni locuiesc în Făgăraș (județul Brașov), orașul care își leagă numele de cei mai înalți munți ai României, Munții Făgăraș, cu vârfuri de peste 2.500 de metri, de cea mai spectaculoasă șosea a țării, Transfăgărășanul, dar și de fostele uzine chimice Nitramonia, emblematice pentru România secolului XX.
Orașul cu secrete militare
Făgăraș nu a fost doar un simplu oraș industrial, dezvoltat în jurul unei cetăți medievale transilvane, ci și un loc strategic, înconjurat de secrete.
Munții Făgăraș au fost un centru al rezistenței anticomuniste din anii tulburi ai României staliniste. Aici s-au refugiat numeroși partizani – opozanți ai regimului comunist instaurat după Al Doilea Război Mondial.
În inima munților, români au ales atunci să reziste opresiunii sau să se ascundă pentru a evita condamnări la moarte, pentru vina de a se opune comunismului.
Și tot aici, începând din anii interbelici, România și-a dezvoltat și testat capacitățile militare. În anii ’50, Făgărașul era unul dintre principalele centre de instruire ale armatei, inclusiv pentru scenarii de război neconvențional cu arme chimice.
„În 1950, a fost înființat în cadrul Ministerului Forțelor Armate (MFA) un Comandament Chimic. Comandamentul Chimic a organizat un Centru Chimic al Armatei în laboratoarele folosite de germani la Făgăraș în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta a apelat la vechi ofițeri români cu experiență anterioară în războiul chimic”, arăta un raport secret, păstrat în arhivele Agenției Centrale de Informații a Statelor Unite, din 1952.
De asemenea, în vecinătatea orașului au funcționat importante uzine de explozibili și substanțe chimice pentru apărare, iar, potrivit altor note secrete din anii ‘50, păstrate în arhivele CIA, aici ar fi existat și depozite subterane de uraniu și instalații atomice.
Cetatea medievală, atracția principală a orașului
Orașul, aflat la mijlocul distanței dintre Sibiu și Brașov, exact în centrul României, este vizitat în special pentru Cetatea medievală Făgăraș, în jurul căreia s-a dezvoltat de-a lungul secolelor.
Veche de cinci secole, fosta reședință princiară de pe Valea Oltului este una dintre cele mai bine conservate cetăți medievale din România.
La mijlocul secolului XX a fost transformată în închisoare destinată opozanților regimului comunist, iar în prezent găzduiește muzeul orașului. Zidurile sale înalte și solide, înconjurate de un șanț de apă ocupat de lebede și rațe sălbatice, arată cât de greu era de cucerit în trecut.
„Cetatea a fost restaurată aproape complet de câțiva ani și este cel mai vizitat obiectiv turistic al orașului, primind peste 100.000 de turiști anual. Un alt loc istoric valoros al Făgărașului este Biserica Sf. Nicolae, clădită de Constantin Brâncoveanu, însă aceasta este, de obicei, închisă. Împrejurimile orașului sunt însă extrem de ofertante, iar cei care ajung aici ar avea nevoie de mai multe zile să le vadă pe toate. Cele mai căutate sunt Transfăgărășanul, bisericile fortificate din zonă și Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus”, spune un ghid turistic local de la Cetatea Făgărașului.
Făgăraș, orașul medieval devenit oraș muncitoresc
În vecinătatea cetății, călătorii descoperă o priveliște urbană plină de contraste arhitecturale. Șiruri de blocuri cu locuințe de confort redus, ridicate în grabă în anii comunismului pentru a găzdui mii de familii de muncitori, conturează atmosfera de oraș industrial din a doua jumătate a secolului XX.
„Multe dintre ele au fost construite pe locul vechilor case demolate, iar cartierele s-ar fi extins și peste actualul centru vechi al orașului, pe care Nicolae Ceaușescu voia să îl radă pentru a ridica noi astfel de construcții. Dar n-a mai apucat”, își amintește Mihai, un localnic cu origini săsești, a cărui casă, spune el, urma să fie și ea demolată de autoritățile comuniste.
Cartierele de blocuri muncitorești, aflate în plin avânt în vremea în care platforma chimică și uzinele militare din zona Făgărașului aveau peste 15.000 de angajați, și-au păstrat aspectul cenușiu de la începuturile lor. Printre ele se amestecă mai multe clădiri „cruțate” de la demolare. Câteva biserici și clădiri de epocă – unele extrem de degradate, ca fosta Bancă Națională, veche din secolul al XIX-lea, altele mai bine întreținute, cum este Colegiul Național „Radu Negru” – au rămas pete de culoare în peisajul Făgărașului sistematizat.
„La acest colegiu a învățat Nicușor Dan. Locuia în cartierul Galați, peste Olt, un cartier de case. Noi ne mândrim că școala asta a avut niște performanțe notabile în trecut. Majoritatea elevilor ei promovau și la facultate în anii ‘80”, povestește Mihai.
După 1990, construcțiile haotice au completat peisajul urban dezordonat al zonei centrale din Făgăraș. În centrul orașului, catedrala nouă, construită în decurs de două decenii începând din anii ’90, atrage atenția călătorilor prin cupolele sale aurite și înălțimea de aproape 50 de metri, cu care umbrește cetatea medievală din vecinătate.
Declinul combinatului chimic
În apropierea ei, centrul istoric al Făgărașului se dezvăluie din spatele altor șiruri de blocuri muncitorești, cu câteva clădiri de epocă, străduțe pe care se înșiră vechile case ale sașilor, maghiarilor și românilor – unele îngrijite, altele ajunse în pragul ruinării. Un colț al pieței centrale este ocupat de verdeață, fiind parcul unde se adună numeroși localnici, pensionari, pentru a juca șah și table.
„Datorită combinatului, a uzinei de mecanică fină, a UPRUC-ului (n.r. Uzina de Produse Refractare Utilaj Chimic) și altor întreprinderi, Făgărașul s-a dezvoltat așa cum îl vedem acum. La fel ca și alte orașe cu industrie, atrăgea multă lume aici, atât din satele din zonă, dar și din regiunile Olteniei și Moldovei. Noilor veniți li se ofereau salarii mulțumitoare în uzine, un acoperiș de-asupra lor. Dar după 1990 s-a stricat totul. Au ajuns să fure și gardurile de la Combinat”, spune Ioan Furdui.
În anii ‘90, își amintesc localnicii, în timp ce marele combinat chimic se dezintegra în ritm rapid, afectat de restructurări, privatizări, dar și de jafuri, mulți foști muncitori au reușit să plece la lucru în Occident, mai ales în Italia, dar și în Germania și, mai târziu, Spania, unii reușind să prospere și să își ajute rudele rămase în zonă. Alții s-au angajat la noile fabrici din zonă, cu personal mult mai redus față de vechiul combinat Nitramonia Făgăraș. Unii localnici au rămas optimiști în privința soartei orașului de la poalele munților.
„Este un loc strategic pentru industria de apărare și acest lucru ar putea aduce locuri de muncă. În următorii ani va fi legat printr-o autostradă de Sibiu, apoi de Capitală și de vestul României și apoi, poate și de Brașov”, spune Ioan.
În prezent, Autostrada A13 Sibiu – Făgăraș, de circa 70 de kilometri, se află la început de șantier, centura Făgărașului urmează să fie inagurată, iar autostrada A13 este planificată să continue spre Brașov, pe un traseu de peste 70 de kilometri.
