Vasile Bănescu, reacție după condamnarea fostului episcop al Hușilor
Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, actual membru CNA a reacționat, printr-un mesaj pe pagina sa de Facebbok, la condamnarea fostului episcop al Hușilor. Acesta a mărturisit că decizia de condamnare a fostului ierarh nu este doar o simplă știre, ci și o anchetă realizată exemplar de unii jurnaliști. Mai mult decât atât, Vasile Bănescu mai spune și că „o dramatică victorie punctuală împotriva unui rău colcăitor care nu putea rămâne ermetic ascuns de-a lungul anilor”.
„Ancheta judiciară sprijinită de cea jurnalistică a scos la lumină, dintr-un întuneric moral înfricoșător, inclusiv demersuri repetate făcute de cel puțin o persoană de la Seminarul Teologic din Huși care a depus sesizări oficiale.
Aproape întotdeauna există o asemenea persoană. O persoană care nu e, desigur, mută, iar interlocutorii nu sunt, desigur, surzi.
În context, este absolut necesară și perfect verificabilă mențiunea că asemenea sesizări nu au ajuns niciodată, în perioada 2015-2024, la Biroul de Presă al Patriarhiei. Acesta a primit exclusiv solicitări din partea jurnaliștilor, cărora, din cauza absenței informațiilor solicitate, li s-a răspuns din păcate deficitar.
Personal, îmi cer scuze și post factum pentru dificila interferare instituțională care a lăsat o justificată impresie negativă jurnaliștilor implicați.
Dincolo de monstruozitatea actelor episcopale dictate de o patimă perversă, odios alimentată, începe zona responsabilității tuturor celor ce au știut și au tăcut asupra perversității cu mitră care a rănit cumplit, a malformat și a nefericit profund viețile atât de multor tineri în mediul seminarial dominat total de autoritatea bisericească reprezentată de episcopul abuzator.
Sigur, există grade de vinovăție, dar aceasta rămâne o constantă în orice cadru instituțional care tolerează răul și pe agenții lui.
In extenso și dostoievskian, se știe, „toți suntem vinovați”.
Înaintea vinovăției dovedite există, cu siguranță, mizerabila nepăsare și, imediat după ea, hidoasa complicitate.
Morala unui asemenea episod zguduitor prin imoralitatea lui sacrilegă (acel episcop pervertit și invertit slujea Sfânta Liturghie cu aceleași mâini, aceeași gură, aceiași ochi, aceeași voce, același trup și spirit) este copleșitoare:
dincolo de faptul că „nu poți sluji simultan la doi domni fără să-l trădezi pe unul dintre ei” (scripturistic, Dumnezeu și diavolul),
atunci când slujirea pervers-sacrilegă aparține unui episcop al Bisericii, aceasta fiind a lui Hristos, nu a unor oameni păcătoși, și fiind formată nu doar din cler, ci și din „popor”, ea, Biserica, are totdeauna datoria morală irepresibilă de a-L apăra cu orice preț pe Hristos, nu pe un episcop antihristic, de a apăra „poporul credincios” de cumplite sminteli, nu pe marele smintitor.
Biserica nu trebuie să fie nicio clipă de partea „Marelui Inchizitor”!, a scris Bănescu
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.