„Ușor ușor, de la hăinuțe de păpuși am început să fac pentru mine câte ceva, din simpla dorință de a fi unică. Am pornit singură pe acest drum și am învățat să cos și să croiesc”

O jurnalistă adoptată de Brașov și-a deschis propriul atelier de croitorie în care creează costume cu diverse teme pentru ședințe foto. A început cu cele de inspirație medievală și istorică, apoi a trecut la cele fantasy și futuriste, multe inspirate din Game of Thrones. Dar neapărat cu poveste. Creațiile ei au început să fie apreciate de tot mai multă lume, astfel că a decis să deschidă un magazin online pe o platformă internațională, dedicată creațiilor handmade. Acum creează o gamă foarte largă de produse, de la brâuri și poșete brodate, headpiece-uri, corsete, rochii, costume cosplay, rochii de mireasă, ținute de Crăciun, până la păpuși din materiale textile și decorațiuni. A făcut chiar și gulere victoriene, atât pentru oameni, cât și pentru… câini și pisici!

Mihaela Ionescu s-a născut în Sibiu și a copilărit în împrejurimile acestuia. Tatăl ei a fost polițist și erau nevoiți să se mute deseori în alte localități din județ.

„Nu aș putea spune că am copilărit într-un anumit loc. Până la vârsta de 10 ani am tot călătorit (Sibiu, Mediaș, Axente Sever, Avrig…). A trebuit mereu să mă adaptez la noi locuri, noi colegi, profesori. Dar, cel mai mult în copilărie mi-a plăcut să desenez și să ascult povești. Cele spuse de bunicul meu, basarabean refugiat după război, cu un dar al povestirii desăvârșit, care reușea să te ducă cu puterea vorbei în altă lume; și cele ascultate la radio, la «Noapte bună, copii!».

S-a visat creatoare de modă și scriitoare

Recunoaște că, încă de mică, a avut tolba plină cu vise și a știut dintotdeauna ce voia să devină: creatoare de modă și scriitoare. Având o mare pasiune pentru scris, Mihaela, cunoscută drept Ela, a urmat cursurile Facultății de Jurnalism din Sibiu.

„În timpul facultății, am dat de o profesoară extraordinară, om de radio cu «greutate», Doina Jalea. La o probă de voce din micul studio de radio al facultății, m-a oprit în timp ce citeam suav o știre despre un accident grav și mi-a spus: «Aruncă foaia aia și spune o poveste!» Așa am făcut. Am spus o poveste cu ochii închiși. «Tu vii cu mine la București, la Radio România!», mi-a spus. Așa am făcut, dar doar după ce am terminat facultatea. Totuși, în timpul facultății am avut propria emisiune la Radio Antena Sibiului, intitulată «În lumea spiridușilor», unde, evident, citeam povești scrise de mine. Primisem și o poreclă de la colegi: «Spiry», de la spiriduș. Cu alte cuvinte, mi-am început cariera de jurnalist scriind și citind povești pentru copii”, a completat ea. Aș putea spune că de acolo a pornit totul. Din poveste”, a mărturisit Mihaela Ionescu.

S-a visat creatoare de modă și scriitoare

Recunoaște că, încă de mică, a avut tolba plină cu vise și a știut dintotdeauna ce voia să devină: creatoare de modă și scriitoare. Având o mare pasiune pentru scris, Mihaela, cunoscută drept Ela, a urmat cursurile Facultății de Jurnalism din Sibiu.

„În timpul facultății, am dat de o profesoară extraordinară, om de radio cu «greutate», Doina Jalea. La o probă de voce din micul studio de radio al facultății, m-a oprit în timp ce citeam suav o știre despre un accident grav și mi-a spus: «Aruncă foaia aia și spune o poveste!» Așa am făcut. Am spus o poveste cu ochii închiși. «Tu vii cu mine la București, la Radio România!», mi-a spus. Așa am făcut, dar doar după ce am terminat facultatea. Totuși, în timpul facultății am avut propria emisiune la Radio Antena Sibiului, intitulată «În lumea spiridușilor», unde, evident, citeam povești scrise de mine. Primisem și o poreclă de la colegi: «Spiry», de la spiriduș. Cu alte cuvinte, mi-am început cariera de jurnalist scriind și citind povești pentru copii”, a completat ea.

Jurnalistă la „Mediafax” și „Monitorul Expres”

În București, a lucrat la „Radio România Tineret”, unde a continuat să scrie și să citească poveștile pe care le scria. Dar era doar program de weekend și un salariu foarte mic, așa că a fost nevoită să-și găsească un alt job pentru a putea supraviețui. Așa a ajuns la Agenția de Presă Mediafax, la departamentul „Life”, pe domeniile Muzică și Artă. A fost fix pe sufletul ei pentru o perioadă. Deși i-a plăcut mult Bucureștiul la acea vârstă de 20 și ceva de ani, simțea că nu vrea să îmbătrânească acolo. Așa că, după trei ani de Capitală, s-a hotărât să se mute la Brașov.

„Aici m-am angajat la «Monitorul Expres» și am continuat colaborarea cu «Mediafax», ca și corespondent. Dar nu mai scriam despre artă și muzică. Sau prea puțin. S-a cam dus cu poezia, pentru că am ajuns la departamentul de evenimente, unde tragedia era regina. Timp de 14 ani, am scris aproape zilnic știri despre accidente, crime, procese, suferință și moarte. Și, din când în când, câte un reportaj cu oameni de pus în ramă, care mai atenuau suferința de pe condei. Ar fi trebuit să plec mult mai devreme din presă. Înainte să nu mai pot pune suflet în meseria pe care singură mi-am ales-o. Înainte să îmi fac un deserviciu nu doar mie, ci și ziarului, și cititorilor. Pentru că se simțea în felul în care scriam că locul meu nu mai era acolo”, a explicat brașoveanca.

A revenit la prima ei pasiune: cusutul

După 17 ani de presă, la vârsta de 40 de ani, acul de cusut a „câștigat” definitiv în fața pixului. Povestea cusutului a început, evident, în copilărie. Bunica a fost cea care i-a pus acul de cusut în mână, iar restul a venit de la sine. Avea 9 ani când a creat primele rochii pentru păpuși.

„Ușor ușor, de la hăinuțe de păpuși am început să fac pentru mine câte ceva, din simpla dorință de a fi unică. Am pornit singură pe acest drum și am învățat singură să cos și să croiesc. Obișnuiam să descos complet haine cumpărate de la second hand, pentru a vedea cum sunt făcute. Iar apoi le coseam la loc. Este un exercițiu fantastic pe care îl recomand tuturor celor pasionați de croitorie”, a adăugat Mihaela.

În paralel cu munca de jurnalist, a decis să creeze costume cu diverse teme pentru ședințe foto. A început cu cele de inspirație medievală și istorică, apoi a trecut la cele fantasy și futuriste, multe inspirate din Game of Thrones. Dar neapărat cu poveste.

„Am participat și la câteva festivaluri de modă în Galați și Brașov, unde am câștigat mereu câte un premiu (cea mai bună colecție, trofeul festivalului, marele premiu etc). Cel mai drag și mai important premiu a fost cel oferit de Cătălin Botezatu pentru «Cel mai bun costum național» la concursul Kids Top Model 2023, pentru o ținută inspirată din portul popular și purtată de Alesia, o fetiță de doar 4 anișori. De fapt, trei dintre ținutele create de mine au fost purtate pe podiumuri internaționale (în perioada 2019- 2023) de două reprezentante ale României la concursuri de frumusețe: Alexandra Stroe a purtat două ținute la două concursuri, în Polonia și Dubai, și Flori Amariței, în Egipt. Toate la categoria «Costum național». De altfel, Alexandra a și câștigat coronița de Miss Supertalent of the World în Dubai, în 2022”, a declarat creatoarea.

Etsy, magazinul online cu produse „de poveste”

Pentru că lucrările ei au început să fie tot mai apreciate, a decis să își deschidă un magazin online pe o platformă internațională dedicată creațiilor handmade. A fost destul de greu și anevoios începutul. Au trecut ani până a avut prima comandă. Însă acum are full time job doar din design de costume și cusut. 

„Am o gamă foarte largă de produse hadmade: de la brâuri și poșete brodate, headpiece-uri, corsete, rochii, costume cosplay, rochii de mireasă, ținute de Crăciun, până la păpuși din materiale textile și decorațiuni. Am făcut și gulere victoriene, atât pentru oameni, cât și pentru… câini și pisici. Am vândut până acum în 22 de țări, însă locul unu îl ocupă detașat Statele Unite, urmate de Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Canada. Dar am avut comenzi și din Emiratele Arabe, Australia, Noua Zeelandă, Argentina”, a povestit Mihaela.

Americanii, îndrăgostiți de creațiile Mihaelei Ionescu

Clienții americani sunt cei mai mari consumatori de Crăciun. Au un adevărat cult al acestei sărbători. Creatoarea primește comenzi de rochii și haine cu tematică încă din vară, din iunie, iulie. Mai există și conceptul de „Christmas in July” („Crăciun în luna iulie”), sărbătorit în 25 iulie atât în SUA, cât și în Australia și Noua Zeelandă.

„De asemenea, ținutele cu temă istorică și medievală au mare căutare. Cel mai bine vândut produs al meu este o reconstituire a unei uniforme de asistentă medicală din al Doilea Război Mondial. Aici sunt campioni francezii și germanii, care organizează multe festivaluri de reconstituire istorică. Și în perioada de Halloween este căutată uniforma de asistentă, la fel și cea de călugăr. De asemenea, clienții mei sunt și iubitorii conceptului de cosplay – festivaluri sau petreceri în care participanții se costumează în diverse personaje din filme, jocuri, desene animate… De exemplu, personajele Wednesday Addams, Crăiasa Zăpezii sau Cruella. Sunt la modă acum și nunțile tematice, cu «dress code», unde primează cele cu temă medievală, fantasy sau Game of Thrones. Clienții îmi trimit măsurile, le ofer asistență și un ghid de luat măsuri, și cu ajutorul celor două manechine speciale de croitorie, ajustabile, pot reproduce corpul acestora”, a detaliat ea.

În 2021 a deschis micul ei atelier sub numele de Freya Art Atelier SRL. Nu are angajați, ci doar colaboratori.

„Pentru mine, acest mic atelier este un vis împlinit și dovada că dacă faci ceva cu plăcere și pasiune este imposibil să nu îți aducă, la un moment dat, și roade. Nu s-a întâmplat nimic peste noapte. A fost un traseu lung, în ani, timp în care am învățat multe și încă învăț în permanență. Totul se clădește cu răbdare și mai ales cu pasiune. Dacă faci ceva cu plăcere este imposibil să nu îți iasă bine. Și dacă reușești și să trăiești din pasiunea ta, atunci poți spune că ai reușit. De altfel, motto-ul meu este: «Fă-ți din pasiune o meserie și nu vei munci nicio zi din viața ta»”, a completat Mihaela. 

Meșteritul decorațiunilor are o poveste hazlie în spate. A pornit dintr-o joacă, în momentul în care Mihaela a vrut să facă o jucărie pentru pisica ei, Leeloo.

„Așa că am căutat niște tutoriale pe Youtube și așa am învățat să fac o minisculptură din lână, care aducea cât de cât cu un șoricel. Am muncit vreo trei ore la el și m-am ales cu zeci de înțepături la degete. Așa-zisul șoricel a avut un succes nebun, pentru că în câteva secunde după ce a ajuns în lăbuțele pisicii n-au mai rămas nici fulgii din el. Mi-a fost clar că nu a fost tocmai o idee bună pentru o jucărie pentru pisică. Dar mi-a plăcut atât de mult această joacă cu lâna, încât am urmărit tot mai multe tutoriale pe internet. Am fost și eu surprinsă de micile sculpturi care au început să prindă viață sub acul meu. Sinceră să fiu, nu mă așteptam să știu să sculptez pentru că nu am încercat niciodată până acum”, a adăugat ea.

Decorațiunile din lână împâslită, „vedete” de sărbători

Decorațiuni din lână împâslită face doar de sărbători și crede că au puterea de a aduce zâmbete, atât celor care le primesc, cât și celor care le dăruiesc. Ei sigur îi aduc.

„Încerc an de an să creez alte decorațiuni, iar pentru Crăciunul acesta am pregătit o minicolecție de zânuțe și îngerași din lemn și macrame, pe lângă globuri împâslite și mini sculpturi – oameni de zăpadă și tot felul de animăluțe drăgălașe”, a explicat artista.

Dacă pe partea de ținute, cei mai mulți clienți sunt din străinătate, pe partea de decorațiuni s-a axat mai mult pe promovarea locală și națională. Deci 90% dintre decorațiuni ajung în țară sau la românii plecați peste graniță. Prețurile sunt și ele adaptate pentru România. Acestea variază între 40 și 170 de lei, în funcție de ornament.

Păpușile, amintirile „dulci” ale copilăriei

În ultima perioadă, s-a îndreptat mai mult spre copilărie și ale ei minunate păpuși.

„Îmi place foarte mult să fac păpuși și animăluțe din materiale textile, precum și mici sculpturi din lână. Îmi dau un sentiment aparte, o nostalgie vie. Mă surprind zâmbind în timp ce le lucrez. Și cred că asta fac și cei care le privesc, le cumpără sau le primesc cadou. Pentru că rolul lor este de a aduce bucurie”, a mai spus creatoarea.

Crearea păpușilor, muncă în familie: „Tata Relu mi-a îmbogățit atelierul cu câteva invenții”

Păpuși a început să creeze doar din acest an și este foarte mândră de rezultat. A cochetat de mult cu această idee, dar abia acum a prins cu adevărat viață. În primul rând, a vrut să recicleze o parte dintre materialele care rămân, după ce croiește diverse ținute.

„Păpușile au fost o adevărată provocare și sinceră să fiu nu mă așteptam să fie un proces atât de greu. Deși am o experiență de aproape 20 de ani în croitorie, pot spune că niște hăinuțe de păpuși sunt o mare bătaie de cap, pentru că totul se lucrează la scară foarte mică. Apoi urmează papuceii, tot în miniatură, pe care îi fac din piele, piele ecologică și lemn de plută. Și, nu în ultimul rând, orice păpușă trebuie să aibă și un chip. Pe unele dintre ele le desenez eu, iar altele prind viață sub penița socrului meu, Aurel Ionescu. Și mama-soacră, Elena Ionescu, se implică în realizarea păpușilor și mă ajută la umplerea acestora. Iar soțul meu este cel care mi-a amenajat atelierul, cu rafturi pe care am înșirate zeci de papiote și cutii cu materiale și alte accesorii. Deci aș putea spune că este o muncă în familie”, a detaliat Mihaela.

De altfel, cel mai important colaborator al atelierului ei este tata-socrul, inginer de profesie. În vârstă de 75 de ani, tata Relu, pe lângă chipuri noi date păpușilor, i-a îmbogățit atelierul și cu câteva invenții: un dispozitiv de făcut găuri și unul de bătut capse pentru corsete, câteva variante de aparate electrice de împâslire și un dispozitiv rotativ electric, pe care îl folosește la mini ședințele foto cu păpuși.

„Luptă” să se dezvolte mai mult pe plan local și național

Și-ar dori să se dezvolte mai mult pe piața locală și națională. Momentan, 90% sau chiar mai mult din ceea ce face ajunge la export.

„Sigur că mă bucur pentru că sunt apreciată peste graniță însă, mi-ar plăcea ca și în țară să fie mai apreciată munca făcută manual, în general. Am cliente din afară, care mi-au spus că au plâns de emoție când au deschis coletul și au probat  o rochie făcută pe măsurile lor. Și că se simt onorate că cineva a lucrat ceva manual special pentru ele. Iar asta este cea mai mare recompensă pentru mine. Odată cu avântul colosului China, croitoria la comandă a pierdut foarte mult teren și probabil este o meserie pe cale de dispariție. Totul se face în serie, totul pare tras la indigo. Termenul «croitorie» și-a pierdut mult sensul acum. Croitoria este mai mult o «retușerie» și este departe de croitoria de la A la Z, făcută pe măsurile clientului. Sigur, croitoria la comandă este mai costisitoare și este normal să fie așa. De fapt, așa a fost dintotdeauna. Doar că acum primează cantitatea, «mult și ieftin». Prin urmare, lucrul făcut de mână, în toate formele lui, rămâne de nișă, dedicat doar celor care chiar apreciază produsul finit, munca și omul din spatele acestuia”, a explicat femeia.

Mihaela Ionescu mărturisește că două dintre visele ei din copilărie s-au îndeplinit. A scris cu plăcere, iar acum coase cu multă dragoste și dăruire. Recunoaște că mai are un singur vis: să călătorească măcar atât cât o fac ținutele ei prin lume!

Articolul a apărut în revista de business Forward Brașov.