Sâmbăta Sf. Teodor Tiron – Sâmbăta Colivelor. Tradiții și interdicții

Sâmbăta Sf. Teodor Tiron – Sâmbăta Colivelor. Tradiții și interdicții

Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau Sâmbăta Colivelor este prima sâmbătă din Postul Paștelui. Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Teodor Tiron, pentru o minune săvârșită la mulți ani după trecerea sa la cele veșnice.
Sâmbăta aceasta are un rol special în cadrul Postului Mare. Ea încheie prima săptămână a Păresimilor, una de asceză profundă și nevoință intensă. Tot astăzi este oficiată, pentru prima oară în Postul Mare, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
În tradiția populară mai este numită și Sâmbăta Colivelor. Astfel în această zi gospodinele pregătesc colivă din grâu fiert și o împodobesc, apoi o duc la biserică pentru a fi sfințită la parastas și o împart spre pomenirea celor dragi „adormiți”.
Totodată, se fac mâncăruri speciale ( boabe de grâu sau porumb fierte și indulcite cu miere), se fac colaci din făină de grâu – denumiți Brândușei, ca Mucenicii, care se dau de pomană.
Pe de altă parte, după tradiția populară, era așteptată cu interes de fetele nemăritate și de tinerele neveste, fiind o zi de practici rituale pentru sănătatea și frumusețea podoabei capilare.

Închinată Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron

Această sâmbătă este închinată Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron din mai multe considerente. Deși este pomenit în fiecare an pe 17 februarie, motivele pentru care cinstirea martirului se face în prima sâmbătă a Postului Mare sunt în principal două. În primul rând, pentru că sfântul era foarte popular și data prăznuirii lui era în preajma Postului sau chiar în Post, prima sâmbătă i-a fost dedicată. Cunoscut ca mare făcător de minuni, Sfântul Teodor a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. El s-a născut în Siria şi a fost ostaş de seamă în armata romană în legiunea Tironilor formată din ostaşi tineri (de aici şi numele de Teodor Tiron) sub conducerea generalului Vringa. Fiind descoperit că este creştin, a refuzat să jertfească zeilor, a rămas statornic în credinţă şi de aceea a suferit moarte martirică pentru Hristos. Ilustra Evsevia, o credincioasă creştină din Evhaita a cumpărat moaştele Sfântului şi le-a dus în patria ei. În secolul al XII-lea, moaştele Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron au fost mutate din Evhaita la Brindisi, în Italia.
Al doilea motiv ține de o minune a mucenicului, care a avut loc în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate alimentele din pieţe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare, ca astfel să-i oblige pe creştini să întrerupă postul şi să consume jertfe aduse idolilor.
Sfântul Teodor Tiron a apărut în vis arhiepiscopului Eudoxie şi i-a poruncit să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere, ceea ce a devenit coliva.

Pomenirea morților

Pentru cinstirea înaintaşilor trecuţi la Domnul, se face colivă din seminţe de grâu, denumită Coliva lui Sântoader și se duce la biserică și cimitir. Se spune că atunci când o parte este păstrată și mâncată peste an, te apără de friguri.
Pomenirea celor morți, adică aducerea lor înaintea lui Dumnezeu și mijlocirea către El pentru iertarea păcatelor lor, este o dovadă concretă a faptului că iubirea este mai tare decât moartea.
Coliva, preparată din grâu fiert și împodobită cu alte roade felurite ale pământului, este expresia concretă a credinței noastre în învierea morților și viața veșnică.
Fiind făcută din grâu, coliva închipuie însuși trupul mortului, căci grâul (pâinea) constituie principala hrană a trupului.

Semințele și aromele cu care este împodobită coliva reprezintă atât virtuțile sfinților sau ale celor adormiți, cât și dulceața și frumusețea vieții celei veșnice, pe care nădăjduim să o dobândească cei adormiți.
Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiţi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii noştri. De asemenea, în unele locuri, la sate există tradiţia ca în această zi, în casele gospodarilor, să se facă o masă de pomenire la care sunt chemaţi rudele, vecinii, dar şi oameni săraci.
Pomenirile pentru cei adormiţi se fac în fiecare sâmbătă din Postul Sfintelor Paști, până în sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.

Tradiții și interdicții

În popor există o mulțime de tradiții și obiceiuri legate de această zi. Una dintre cele mai importante este aceea că gospodinele nu trebuie să muncească și nu trebuie să spele rufe în această zi.
În zona Banatului, fetele şi băieţii necăsătoriţi se duc la cules plante. Una dintre cele mai speciale plante, popilnicul, le poartă noroc celor care o găsesc. Această plantă are un miros special, iar fetele o folosesc pentru a-şi îmbogăţi podoaba capilară.
Prima zi de sâmbătă din Postul Paștelui este ziua în care fetele trebuie să îşi taie din plete pentru că părul să crească mare şi frumos. Este ziua când se spală părul cu apa în care a fost homanul și se tunde părul de pe fruntea vacilor, pentru ca părul fetelor să crească frumos și puternic. Înainte de răsăritul soarelui, fetele scoteau rădăcina Homanului, iarba cu întrebuințări în medicina populară, în ritualuri și descântece și-l invocau pe Sântoaderul cel Mare: „Toadere, Sântoadere/ Dă cosiță fetelor/Cât e coada iepelor”
Planta cunoscută și sub numele de Iarba Mare era invocată în ziua de vineri, după Lăsatul Secului de Paști, să dea frumusețe și păr bogat fetelor și nevestelor. Ele nu au voie să iasă din casă fără a fi spălate „deoarece caii le mănâncă părul”.
În această zi, fetele trecute de 14 ani își despart părul cu cărare la mijloc, semn că pot să iasă alături de flăcăi în hora satului.
Sâmbăta Sântoaderului se spune că aparține celui mai puternic și afurisit dintre Caii lui Sântoader. De fapt, este denumită și Sâmbăta Cailor lui Sântoader. În această zi, bărbaţii trebuie să scoată caii din grajduri şi să îi mâne. Se spune că această zi este cea mai bună pentru a dresa cabalinele. În anumite zone, oamenii organizează diverse concursuri în care sunt implicaţi caii. De asemenea, este bine că rudele să nu se certe pentru că vor avea parte de un an plin de necazuri.
Părinţii trebuie să stea aproape de copii, dar nu le este permis să îi răsfeţe excesiv.
Mai mult, este bine ca în această zi de sărbătoare oamenii să meargă la biserică şi să se roage pentru cei plecaţi în Ceruri. Se spune că rugăciunile făcute în această zi capătă putere.

Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.