Publicitate
După Al Doilea Război Mondial, un loc interzis de la poalele Munților Făgăraș a devenit un centru de antrenament pentru trupele instruite în știința războiului neconvențional și în folosirea armelor chimice și biologice, arată rapoartele desecretizate ale spionajului american.
Un amplu raport secret al Agenției Centrale de Informații a Statelor Unite ale Americii (CIA) dezvăluie cum se pregăteau, în anii ‘50, Forțele Armate ale României în fața unor amenințări de război chimic și biologic.
Centrul chimic din Făgăraș, locul interzis de la poalele munților
Raportul din 1953, desecretizat și publicat în arhivele CIA, oferea detalii despre funcționarea unui centru chimic la Făgăraș, coordonat de sovietici, care instruia în secret ofițeri și subofițeri români. Zona de la poalele munților Făgăraș era folosită atât ca teren de antrenament și manevre militare, cât și pentru testarea unor arme chimice și echipamente militare, dar și pentru depozitarea echipamentelor și munițiilor noi.
Ministerul Forțelor Armate (MFA) a înființat în 1950 un comandament chimic al Armatei, care funcționa într-o locație secretă din București, iar centrul său de instrucție se afla la Făgăraș, la sud de râul Olt și la circa un kilometru de calea ferată Făgăraș – Brașov. Tot aici funcționa și o școală de ofițeri și existau mai multe facilități militare, împrejmuite cu garduri de sârmă ghimpată și extrem de bine păzite, de care civilii nu aveau voie să se apropie.
„Comandamentul Chimic a organizat un Centru Chimic al Armatei la laboratoarele folosite de germani în Făgăraș în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atrasese ofițeri români cu experiență anterioară în războiul chimic. Locotenent-colonelul Copăiescu a fost ofițerul care a organizat cu adevărat Centrul Chimic la Făgăraș. Și-a îndeplinit atribuțiile cu conștiinciozitate până în mai 1952, când a dispărut. În acel moment, întregul Centru Chimic era înconjurat de trupele Securității. Lt. col. Copăiescu a fost arestat, împreună cu mulți alți ofițeri ai centrului, inclusiv căpitanul Banu. Concluzia logică era că, imediat ce Copăiescu și-a finalizat sarcina de organizare și comuniștii nu au mai avut nevoie de el, pur și simplu au scăpat de el”, informa un raport al CIA din 1953.
Școala de ofițeri pentru Arma Chimică
În 1951, arată raportul secret, Școala de Ofițeri pentru Arma Chimică de la Centrul Chimic din Făgăraș cuprindea patru batalioane: Școala de Ofițeri Superiori Politici Chimiști, Școala de Ofițeri Inferiori Chimiști, Școala de Ofițeri Chimiști Inferiori cu Program Aparte și Școala de Instructori Chimiști.
Primul batalion accepta ofițeri de rang înalt din diferite unități ale Armatei Române și din Rezervă, dar și ofițeri eliberați la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cursurile durau șase luni și puneau accent pe prelegeri politice, pe lângă instruirea chimică.
Școala pentru ofițeri chimici de rang inferior pregătea tineri români care absolviseră cel puțin patru ani de liceu sau școli profesionale – „patru clase secundare” –, care aveau „origine socială sănătoasă” și, preferabil, erau membri ai UTM (Uniunea Tineretului Muncitor) sau PMR (Partidul Muncitoresc Român). Școala de Ofițeri Chimiști Inferiori cu Program Aparte accepta tineri români cu aceeași pregătire educațională ca batalionul de ofițeri chimici de rang inferior, dar cărora li se cerea un dosar politic mai riguros și verificat. La ambele unități, instrucția dura un an.
Instruirea practică și teoretică pentru al treilea batalion era, în linii mari, identică cu cea a celui de-al doilea batalion. Diferența consta în pregătirea militară.
„În timp ce al doilea batalion primea instrucțiuni despre ofensiva-defensivă de front și apărare pasivă internă, al treilea batalion primea instrucțiuni despre acțiuni chimice și bacteriologice în spatele liniilor inamice, ca infiltrări de diversioniști. Viitorii ofițeri din acest batalion erau instruiți în metode de război bacteriologic și chimic în spatele liniilor inamice, în timp de război. Unii dintre cursanții erau trimiși la Moscova pentru pregătire suplimentară, după finalizarea cursului”, informa documentul de spionaj.
Școala de Instructori Chimiști accepta, pentru cursuri speciale de instruire, subofițeri (sergenți sau caporali) din diferite ramuri ale Armatei Române. Cursul dura șase luni. Programul Școlii de Instructori Chimiști era mai simplu decât celelalte: era suficient ca cursanții să știe cum să folosească echipamentele de protecție (măști de gaze, adăposturi antiaeriene etc.), cum să identifice cele mai importante gaze și cum să le răspândească folosind diverse tipuri de echipament, arăta raportul CIA.
Jurământul soldatului
La sfârșitul primei luni de instrucție, fiecare candidat la ofițer depunea jurământul în fața Șefului de Stat Major al Școlii de Ofițeri:
„Eu, cetățean al Republicii Populare Române, intrând în rândurile Forțelor Armate ale Republicii, jur să fiu un soldat puternic, curajos și cinstit. Și dacă va fi necesar să-mi dau sângele sau chiar viața, jur să urăsc din adâncul inimii mele dușmanul de moarte al regimului nostru. Și dacă voi încălca acest jurământ, legea severă a RPR mă va pedepsi”, arăta raportul secret.
După acest moment, epoleții uniformei erau schimbați cu unii de culoare închisă, pentru Arma Chimică. Programul zilnic al batalioanelor începea la cinci dimineața, iar recruții erau ocupați până la ora 22:30, când li se dădea stingerea. Instrucția de infanterie, educație politică, cursurile teoretice și practice și perioade de studiu individual le umpleau programul zilnic.
„O dată sau de două ori pe săptămână aveau loc alarme de noapte și manevre neașteptate. Manevrele se desfășurau pe Dealul Crucii, la șapte kilometri sud-vest de Centrul Chimic. Duminica nu exista un program fix, dar ziua era plină de prelegeri, ședințe și uneori jurnale de actualități. Ora zilnică de educație politică consta în analiza sloganului zilnic de către ofițerul politic al batalionului. Acesta comenta pe larg o citare din Stalin sau Lenin. Scopul orei de educație politică era să dea curaj și motivație pentru munca zilei”, informa raportul CIA.
Niciunul dintre instructorii civili ai Școlii de Ofițeri nu avea permisiunea să viziteze Centrul Chimic propriu-zis, iar viitorii ofițeri jurau să nu dezvăluie nicio informație militară acestor instructori.
Ce învățau soldații chimiști
Programul cuprindea numeroase cursuri. La Meteorologie, militarii învățau să se orienteze meteorologic, să cunoască principiile de fizică ale vremii și să folosească instrumentele specifice.
La Chimie organică și anorganică aveau loc experimente și analize, accentul fiind pus pe hidrocarburi. La cursul de substanțe toxice, tinerii învățau să recunoască diverse substanțe – vezicante (care produc bășici), asfixiante, lacrimogene, iritante pentru ochi și nas – după aspect, culoare și miros, dar și să cunoască efectele acestora asupra organismului, solului și atmosferei.
„Nu li se ofereau formule pentru substanțele toxice fabricate sau inventate în URSS – doar detalii despre utilizarea finală, raza de acțiune și efecte. Candidații aveau un nivel scăzut de pregătire pentru acest curs, deoarece puțini făcuseră chimie la școală. Prin urmare, învățau totul pe de rost. Nu exista manual – doar notițele de la lecție”, arăta raportul CIA.
La fizio-patologie, cursanții învățau despre acordarea primului ajutor, degazarea persoanelor și alimentelor, decontaminarea proviziilor expuse la gaze și tratamentul celor afectați de substanțe toxice. Scopul real al cursului era introducerea unor noțiuni generale despre războiul patologic. Nu era permisă nicio notă la acest curs și nu exista manual.
„Maiorul care ținea cursul insista asupra faptului că SUA ar fi început războiul bacteriologic în Coreea și că americanii aveau culturi de germeni pe o insulă necunoscută lângă Japonia. El susținea că americanii ar fi aruncat bombe cu germeni asupra săracilor din Coreea. La cinematograful și teatrul Centrului Chimic, li se prezenta o știre cu un avion american aruncând o astfel de bombă. Imediat ce avionul lansa bomba, aceasta se deschidea și elibera insecte. În altă secvență era prezentată o bombă tip disc care elibera păduchi și furnici. Mulți nu credeau că avioanele din filmări erau cu adevărat americane; filmul era mult prea de aproape, iar avionul părea mai degrabă sovietic, dar cu însemne americane”, arăta raportul CIA.
Tinerii aflau că germenii puteau fi răspândiți și prin șoareci, șobolani, vite sau alte animale, dar și prin contaminarea apei, ceea ce, potrivit maiorului, ar fi provocat mari pagube economiei statului inamic.
„Se predau următoarele metode: țânțarii – folosiți pentru răspândirea malariei normale și galbene; păduchii – pentru febra tifoidă și tifos exantematic; șoarecii și șobolanii – pentru răspândirea ciumei și holerei”, menționa nota secretă.
Propaganda sovietică din școala militară
Viitorii ofițeri participau și la cursuri de comunicații, ramurile armatei, istoria României și a Partidului Comunist, tactici militare, substanțe chimice, dar și la lecții de algebră, fizică, topografie, degazare, apărare antichimică, filosofie, limba rusă, protecție și altele.
Unele lecții erau privite cu suspiciune de autorii raportului secret al CIA. La cursul despre Arma Chimică a Forțelor Aeriene, viitorilor ofițeri li se spunea că, în caz de război, această ramură a aviației ar folosi avioane speciale, numite „nori chimici”, pentru „gazeificarea” zonelor de pe teritoriul inamicului și al națiunilor neprietene. Nu se prezentau imagini sau desene, totul fiind explicat doar oral.
„Se menționa că URSS deținea avioane-cisternă dotate cu un sistem de „pulverizare” și că aceste aparate puteau transporta 4.000 de litri de gaz. Același tip de avion era folosit, la acea vreme, pentru pulverizarea împotriva țânțarilor purtători de malarie și alte boli”, precizau autorii raportului.
Un alt curs oferea instrucțiuni privind construirea de adăposturi antichimice, protecția fortificațiilor „obișnuite” împotriva războiului chimic, construirea diverselor tipuri de garduri de sârmă ghimpată, precum și modalități de traversare, distrugere a acestora și a câmpurilor de mine.
„Candidații la ofițer erau instruiți despre un sistem sovietic de instalare a câmpurilor de mine: minele conțineau gaze toxice, erau legate între ele prin fire electrice și puteau fi detonate doar când inamicul era observat pe întregul câmp de mine”, informa CIA.
Istoria falsificată a României
Ofițerii politici țineau lecții de istorie a României, însă adevărata istorie era complet falsificată sau trecută sub tăcere. Accentul cădea pe toate evenimentele care puteau fi interpretate drept mișcări muncitorești sau revolte împotriva burgheziei, ori ca acțiuni ale Partidului Comunist.
„Revoluția lui Gheorghe Doja era atribuită Partidului Comunist, iar multe revolte erau inventate. Originile poporului român erau, de asemenea, reinterpretate, punându-se accent pe teoria slavă. Relațiile româno-sovietice erau prezentate ca fiind „firești” și pline de prietenie, iar legăturile dintre români și ruși erau exagerate dincolo de orice proporție. Discuțiile despre al Doilea Război Mondial subliniau generozitatea URSS față de poporul român – de parcă toată URSS ar fi fost gata să se sacrifice din iubire pentru România”, menționa raportul secret.
Istoria Partidului Comunist a înlocuit complet religia. Cursul era predat de un tânăr căpitan, comunist fanatic, și era împărțit în „Vechiul” și „Noul Testament”.
„Vechiul Testament trata originile comunismului: Darwin, Engels, Marx, până la Lenin. Aceștia erau profeții comunismului. Noul Testament începea cu Lenin, care a eliberat „lumea înrobită”. Candidații la ofițeri trebuiau să creadă orbește tot ce era predat la acest curs”, arăta raportul CIA.
Unii dintre ofițerii care țineau cursurile nu erau la fel de fanatici ca tânărul căpitan, iar atunci când nu se ridicau la nivelul de îndoctrinare cerut de sovietici, riscau să dispară.
Instrucție cu arme chimice
Un curs aparte era dedicat fumigenelor, unde recruții aflau despre materialele folosite pentru producerea cortinelor de fum. Cei mai experimentați confirmau că erau aceleași substanțe ca în al Doilea Război Mondial.
„Accentul era pus pe tactici: cum să creezi o perdea de fum la traversarea unui râu, camuflarea țintelor militare precum aerodromuri și instalații de apărare, sau a coloanelor blindate staționare ori în mișcare”, nota raportul.
Tinerii erau instruiți să utilizeze substanțe incendiare și aruncătoare de flăcări, să efectueze degazări și decontaminări. Cursul de topografie era identic cu cel predat în armata regală română. Manevrele cu fumigene și simulările se desfășurau pe Dealul Crucii.
În aprilie 1952, la discuțiile despre tactici chimice, a fost prezentat un nou tip de armă chimică sovietică: „grenada tehnicoloră”. Nu existau schițe sau detalii de fabricație și nici efecte clare asupra oamenilor – doar că lăsa un fum colorat ce afecta nervul optic și ducea la orbire. Fumul putea fi eliberat dintr-o grenadă, mortar sau obuz de artilerie. Singura protecție menționată era masca de gaze cu lentile speciale, galbene. Autorii raportului bănuiau că menționarea grenadei era propagandă, menită să impresioneze cursanții cu „progresele tehnologice” sovietice.
Sovieticii insistau să crească numărul persoanelor instruite în arme chimice, fiecare soldat al „taberei păcii” trebuind să fie pregătit pentru apărare chimică, bacteriologică și atomică.
„Fiecare civil și muncitor trebuie să știe cum să se apere de gaze, germeni și bombe atomice. Introduceți în program cursuri noi despre războiul cu germeni și atomi”, ordona un general sovietic.
După 1952, viitorii ofițeri erau instruiți sumar și despre bomba atomică și despre războiul bacteriologic din Coreea.
Depozitul de arme chimice
În apropiere de Făgăraș a fost creat un depozit special pentru muniții și materiale chimice. Aici erau stocate butoaie cu substanțe toxice și vezicante, bombe de avion cu substanțe otrăvitoare (circa 250 kg fiecare), butelii de oțel cu gaze la presiune înaltă, proiectile chimice pentru artilerie și butoaie speciale. În toamna lui 1951, circa 20 de autocisterne sovietice de decontaminare MDAC au sosit la Centrul Chimic, informa CIA.
Un an mai târziu, Forțele Armate Române au primit alte echipamente sovietice, pentru a înlocui materialele vechi: echipamente de protecție (ciorapi și pelerine cauciucate, mănuși, măști de gaze tip Kagula), detectoare de gaze, aparate de izolare respiratorie, grenade de fum toxic și materiale chimice ambalate pentru a fi folosite la nevoie.
În camera de gaze a Centrului Chimic, armele erau testate pe șoareci albi. Exercițiile cu grenade și lumânări fumigene toxice sovietice aveau loc pe Dealul Crucii.
„Scopul oficial al acestor exerciții era un atac pe teren accidental executat de infanterie, folosind fum toxic și sprijinit de artilerie cu proiectile încărcate cu iperit sau muștar. Imediat ce tirul de artilerie înceta, infanteriștii aprindeau cu țigara sau chibritul „lumânările” sovietice de fum toxic, în timp ce observatorul meteo verifica vântul. La 30 de secunde după aprindere, fumul ieșea prin găuri tip sită, în formă conică. Trupele avansau în linie de atac, echipate cu costume de protecție și măști de gaze (Kagula). Cadeții nu știau ce substanță era în „lumânări”; se spunea doar că putea ucide un om în câteva minute”, nota raportul CIA.
