Publicitate
Pe 21 mai, românii îi sărbătoresc pe Sfinții Constantin și Elena, cei doi împărați și ctitori ai creștinismului. Acești sfinți reprezintă începutul creștinismului ca religie oficială în Imperiul Roman și un moment important în calendarul religios și cultural al românilor.
Sfântul Constantin s-a născut în cetatea Naissus, în Serbia, în anul 272. La 312, după o viziune cu crucea luminată, a decis să sprijine creștinismul și să pună capăt persecutiilor împotriva creștinilor. În 313, a emis Edictul de la Milan, legalizând creștinismul și garantând libertatea religioasă.
Împărăteasa Elena, mama lui Constantin, a fost o susținătoare hotărâtă a creștinismului. Ea a descoperit Lemnul Sfintei Cruci pe Golgota și a zidit numeroase biserici importante, inclusiv Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. De asemenea, a contribuit la răspândirea credinței și a sprijinit comunitățile creștine din Imperiu.
În tradiția populară românească, ziua de 20-21 mai se asociază cu superstiții și obiceiuri care să aducă noroc și sănătate. Se spune că nu trebuie să se divorțeze sau să se părăsească prietenii, pentru a evita necazurile în familie și în viață. De asemenea, nu se oferă pâine păsărilor, pentru a nu risipi sporul casei, iar lucrurile simple și naturale, precum focurile mari, care le trec păstorii sau oamenii, simbolizează protecția și purificarea.
Femeile ard tămâie și stropează cu aghiazmă pentru a alunga spiritele rele și a proteja gospodăria. Se spune că dacă nu respectă aceste obiceiuri, pot avea parte de necazuri sau boli pe parcursul anului. În unele zone, ziua este considerată și cea a păsărilor de pădure, care învață puii să zboare, simbolizând prosperitatea și renașterea vieții.
Această zi rămâne o sărbătoare a credinței, a tradiției și a speranței într-un viitor mai bun, păstrând obiceiurile și credințele de mii de ani ale poporului român.
