Publicitate
În data de 23 februarie Brașovul împlinește 754 de ani de la prima atestare documentară.
Brașovul, unul dintre cele mai vechi și mai importante centre urbane din Transilvania, a fost menționat documentar pentru prima dată într-un act emis de regele Ungariei, Ladislau al IV-lea.
Acest document atestă existența unei comunități de sași în regiune, care avea drepturi comerciale și autonomie locală.
Brașovul a devenit un important centru economic și cultural, iar în perioada medievală a fost unul dintre orașele principale ale Scaunului Săsesc, având legături strânse cu Țările Române.
În 23 februarie 1271 ar fi prima atestare documentară a Brașovului. Cu toate acestea, Braşovul a fost menţionat documentar, pentru prima dată în anul 1235 sub numele de Corona, ca aşezare în care fiinţa o mănăstire a ordinului religios catolic premonstratens.
Începuturile istoriei oraşului sunt însă mai timpurii cu câteva decenii, fiind legate de colonizarea germană în regiune şi de donaţia Ţării Bârsei, făcută de regele Andrei al II-lea al Ungariei cavalerilor teutoni, în 1211, localitatea fiind întemeiată imediat după aceea, cel mai probabil în 1213.
Documentul este un catalog al mânăstirilor premonstratense din Transilvania şi Ungaria, alcătuit între 1236 şi 1241 şi conţine toate aşezămintele religioase vizitate de abatele Fredericus în 1235.
Catalogul se păstrează într-o copie din secolul al XV-lea. În acest catalog se află şi prima menţiune documentară, cunoscută până acum a Braşovului, vorbindu-se despre mânăstirea de călugăriţe din acest oraş: „claustra sororum… in Hungaria… Dyocesis Cumanie Corona”
