Cele mai faimoase familii brașovene. Doar oameni ai cetății, familii de învățați, fără politicieni vremelnici

De-a lungul timpului, personalităţile Braşovului, scriitori, istorici, preoţi, ingineri, industriaşi, s-au ridicat din familii la fel de faimoase. Semn că aşchia nu sare departe de trunchi, mulţi dintre marii braşoveni au moştenit geniul şi puterea de a schimba lumea de la părinţi sau bunici. La rândul lor, au transmis aceste trăsături mai departe, urmaşilor, astfel că numele familiei a stat în istoria oraşului cu sutele de ani. Mureşianu, Densuşianu, Bogdan, Puşcariu, Baiulescu, Ciurcu, Schiel, Nicolau sunt doar câteva exemple de nume care şi-au câştigat faima în Braşov prin mai multe generaţii, care uneori s-au şi înrudit între ele. Monitorul Expres vă prezintă cele mai renumite şi influente familii din Braşov.

Familia din Şchei care l-a primit pe Iorga

Familia Bogdan din Şchei a fost cunoscută în secolul XX nu doar în Braşov, ci în tot spaţiul românesc. Casa cu serate literare a acestor intelectuali rafinaţi a atras atenţia lui Nicolae Iorga, aflat în Braşov în anul 1900. Deşi, iniţial, a curtat-o pe Maria, s-a căsătorit cu cealaltă fiică a cărturarului Ion Bogdan, Catinca (1878-1941), cu studii pedagogice la Budapesta şi Bucureşti. Familia Bogdan însemna şi savantul Ioan Bogdan, rector al Universităţii Bucureşti, specialist în filologia slavo-romană. Soţia lui se numea Maria Colţescu. Silvia, nepoata acesteia, a devenit soţia istoricului Vasile Pârvan. Istoricul Gheorghe Bogdan-Duică a fost profesor la Liceul Dimitrie Cantemir din Bucureşti. În anii 1898-1900 se afla în foarte strânse relaţii cu Titu Maiorescu şi se bucura de un bun renume pentru pertinentele studii de critică literară, fapt ce-i va aduce numirea, în 1919, ca membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Cluj. Ştefan Bogdan a fost profesor la Universitatea din Bucureşti, iar Alexandru Bogdan, doctor în filosofie, profesor la Braşov. Alţi unchi şi mătuşi din partea Catincăi: Iordan-farmacist, Elena – doctor în drept, Vasile – contabil, Maria – inspector şcolar, Ştefan – profesor la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, Aurel – general de armată. Catinca şi Nicolae Iorga au avut şapte copii, printre care: Mircea (1902-1966) – profesor universitar, deputat de Râmnicu Sărat, căsătorit cu Ecaterina, una dintre descendentele directe ale lui Barbu Ştirbei, Valentin (1912-1977) – arhitect, pictor, conferenţiar universitar, Alina (1916-1979) – pictoriţă la Buenos Aires, Magdalena (1905-2003) – pictoriţă la Milano, Ştefan (1906-1975) – medic şi poet, Liliana (1910-1976) – istoric, pictoriţă, căsătorită cu istoricul Dionisie Pippidi. Fiul lor, Andrei Pippidi, este unicul urmaş în viaţă al familiei Iorga.

Puşcariu, nume de cărturari şi medici

Din familia Puşcariu, cel mai sonor nume este cel al lui Sextil Puşcariu (1877-1948), cărturarul care ne-a lăsat o valoroasă monografie a Braşovului de la începutul secolului XX, „Braşovul de altădată“. A iniţiat şi a coordonat „Dicţionarul limbii române“, a fondat şi a condus revista „Dacoromania“, a întemeiat Muzeul Limbii Române din Cluj, primul institut românesc de lingvistică. A fost membru în delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva, primul rector român al Universităţii din Cluj şi membru al Academiei Române. Sextil a fost fiul avocatului Iosif Puşcariu, cel care a editat revista umoristică „Cocoşul roşu“, preot şi judecător în ţinutul Făgăraşului şi la Braşov, şi al Eufrosinei Ciurcu (o altă familie braşoveană vestită). Unchiul său era Ioan Puşcariu (1824-1911), istoric şi scriitor român, membru titular al Academiei Române. Un alt unchi, membru de onoare al Academiei, a fost şi Ilarion Puşcariu (1842-1922), pedagog, istoric, arhiereu. Neamul Puşcariu, de origine macedo-română, a fost numeros şi la fel de numeroase au fost contribuţiile acestora la viaţa culturală, politică şi ştiinţifică. Medicul bacteriolog Emil Ion Cavaler de Puşcariu (1859-1928) a creat Institutul Antirabic din Iaşi, unde a aplicat metoda de vaccinare Babeş-Puşcariu, apreciată ca una dintre cele mai bune la timpul ei. Soţia cavalerului, medicul oftalmolog Elena Puşcariu, a fost prima femeie doctor în medicină din România şi prima femeie profesor de oftalmologie din lume. Sora mai mare a lui Sextil, Lucia Puşcariu, s-a căsătorit cu economistul Valeriu Petru Bologa, director al Băncii Albina din Braşov, iar fiul ei, medicul Valeriu Lucian Bologa, a fost un reputat savant. Aceasta este doar o mică parte din impresionantul arbore genealogic al familiei Puşcariu, arbore pe ramurile căruia stau numai nume valoroase.

Bran Pop de Lemeny, înrudiţi cu Densuşianu

Familia Pop de Lemeny et Kozla s-a întemeiat încă din secolul XVII, însă mai cunoscut este Ioan Bran Pop de Lemeny (1811-1899), primul avocat român din Brașov, secretar al Marii Adunări de la Blaj, prefect al Legiunii din Ţara Bârsei şi Făgăraş. S-a căsătorit cu Maria Oprea Circa, sora soţiei istoricului Ioan Cavaler de Puşcariu. Membrii acestei familii au avut activităţi remarcabile în politică, administraţie, învăţămînt, sport. Ioan Bran Pop de Lemeny s-a născut la Zărneşti, ca fiu de notar şi nepot de preot. A avut 10 copii, 7 băieţi şi 3 fete. Maria, soţia lui Ioan Bran, a fondat în decembrie 1850 la Braşov Reuniunea Femeilor Române. Maria Victoria (Mitzi), nepoata lui Ioan şi fiica avocatului Nicolae, şi-a luat doctoratul în filosofie la Viena şi a fost o renumită patinatoare, campioană naţională în 1925, 1928, 1929 şi 1931, iar în 1936 a reprezentat România, pentru prima dată, la Jocurile Olimpice. Şi fiica lor, Romica, a fost patinatoare şi campioană naţională. O verişoară a lui Ioan, Elena, a fost mama făgărășanului Ovid Densuşianu (1873-1938), fiul poetului şi criticului literar Aron Densuşianu. Medicul Elena Densuşianu-Puşcariu a fost prima femeie profesor universitar din România. Ovid a fost filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet, membru al Academiei Române, la fel ca tatăl său. A fost nepotul istoricului român Nicolae Densuşianu (1846-1911), autorul cunoscutei lucrări „Dacia preistorică“. S-a căsătorit cu scriitoarea Elena Bacaloglu-Densuşianu.

Neamul Mureşianu, cărturarii Braşovului

O altă familie numeroasă, o adevărată dinastie culturală a Braşovului, este cea a Mureşenilor (originari din Maramureş). Cel mai cunoscut este Andrei Mureşianu (1816-1863). Poet al Revoluţiei de la 1848, a compus poezia „Un răsunet“ şi a ales melodia „Din sânul maicii mele“, luând astfel naştere „Deşteaptă-te române“, imnul Revoluţiei de la 1848 şi actualul imn de stat al României. Eminescu îl numea „Preotul deşteptării noastre, semnelor vremii profet!“. Unchiul său a fost Iacob Mureşianu (1812-1887), publicist, poet şi om politic, membru de onoare al Academiei Române. Fiul lui a fost Aurel Mureşianu (1847-1909), doctor în drept, conducător al „Gazetei Transilvaniei“, primul ziarist profesionist din Transilvania. Iacob Mureşianu (1857-1917), nepotul lui, a fost compozitor renumit, al cărui fiu, Iuliu Mureşianu (1900-1956), a fost de asemenea compozitor, dar şi dirijor, pedagog şi violonist. Istoricul şi publicistul Aurel A. Mureşianu (1889-1950) a fost nepotul lui Iacob. Soţia lui, Elena Mureşianu (1862-1924), a fost pictoriţă şi militantă pentru drepturile românilor din Transilvania. Raian Mureşianu (1864-1901) a fost fiul lui Iacob Mureşianu, bariton la Opera din Viena şi un foarte talentat sculptor. Imposibil de cuprins în câteva rânduri, numeroasele personalităţi din neamul Mureşenilor sunt omagiate la Muzeul Casa Mureşenilor, o adevărată cronică a istoriei Braşovului cultural din secolele XIX şi XX. Mai multe detalii, aici.