În anii ’70-’80, Trenul Prezidențial (care-i ducea pe Nicolae și Elena Ceaușescu & suita lor de nomenclaturiști la vânătoare sau în vizite de lucru), reprezenta cea mai modernă, mai rapidă și mai luxoasă garnitură de tren din România. Când apărea trenul lui Nicolae Ceaușescu, orice activitate feroviară înceta pe o rază de 100 de kilometri. Toate garniturile, interne sau internaționale, se opreau și așteptau să treacă alaiul.
În prima parte a anilor ’70, Nicolae Ceaușescu a înlocuit garnitura de tren cu care călătorea Gheorghe Gheorghiu-Dej cu una ultramodernă, de lux, cu toate elementele interioare importate din Europa capitalistă, de la perdele la mașinile de spălat vase din bucătărie. Trenul prezidențial avea în compunere 17 vagoane, din care 15 speciale, și au fost fabricate la Întreprinderea de vagoane Astra Arad în perioada 1970-1984; era foarte silențios, vagoanele fiind echipate cu boghiuri marca Minden Deutz, R.F.G.
Trenul are în compunere două vagoane speciale, cu două dormitoare pentru soții Ceaușescu, două vagoane cu două dormitoare și sufragerie pentru oficialități, un vagon cu 3 dormitoare și două vagoane cu 4 dormitoare destinate miniștrilor, un vagon-dormitor cu 9 cabine dotate cu 2 paturi, un vagon sufragerie, un vagon bucătărie, un vagon restaurant, două vagoane-uzină, echipate cu motoare Rolls-Royce pentru alimentarea vagoanelor cu tensiune de 660v, un vagon de transport auto cu capacitate de 4 autovehicule, un vagon pentru transmisiuni dotat cu echipamente STS și două vagoane clasa I cu 9 compartimente, conform Club Feroviar.
După 1989, trenul lui Nicolae Ceaușescu a fost prins de președinții Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Traian Băsescu, dar și de fostul prim-ministru Adrian Năstase. O vreme, trenul lui Ceaușescu a fost garat la Mogoșoaia, apoi a fost transformat în centru mobil de comandă pentru armată. În anul 2015, o parte din vagoane au fost folosite ca centru de comandă al NATO, la exercițiul Histria 2015.
Vagoanele prezidențiale erau dotate cu aer condiționat, băi cu căzi și bideuri, lambriuri lucrate manual, dormitoare spațioase, mobilă aurită, sculpturi în lemn în stilul barocului francez și pereți tapetați cu mătase de import.
Trenul lui Ceaușescu era cel mai rapid construit vreodată în România. La recepția garniturii, efectuată în anul 1975, trenul a atins și 209 km/h, ținta fiind de 220 km/h. Un film realizat imediat după 1989 și distribuit de CINECLIC ne prezintă interioarele trenului lui Nicolae Ceaușescu. Valentin Ghighilicea a condus garnitura prezidențială în Epoca de Aur, dar și după 1989. Valentin Ghighilicea, în filmul prezentat de Cineclic:
„Vagoanele simple, construite în perioada 1973-1974, au costat aproximativ 8-9 milioane per vagon, iar cele construite ulterior, cu dotări speciale, depășeau și 20 de milioane vagonul. Tot ceea ce are acest tren este de import, pentru că s-a considerat că ceea de realizează industria noastră este de slabă calitate”.
Vagonul principal era Numărul 1 și aici stătea perechea Ceaușescu. Vagonul are și o cabină în care călătorea aghiotantul principal. Vagonul are în compunere dormitorul persoanei numărul 2, iar persoana nr. 1 stătea în celălalt capăt al vagonului, dormitoarele fiind despărțite de un cabinet de lucru. Fiecare dormitor are câte o cabină de baie echipată cu cadă, chiuvetă, cu tot ceea ce este necesar unui grup sanitar modern. Jaluzelele de la geamuri sunt venețiene și au fost importate din străinătate. De altfel, geamurile în întregime, cu rame cu tot, sunt importate din Anglia. Bucătăria este sută la sută din import. Mașini de gătit, frigidere, robot de bucătărie, cântare, mașini de spălat vase, toate sunt din import.
În anii ’70, trenul circula de două ori pe an, în special în perioada de iarnă când intemperiile făceau inutilizabilă aviația. Soții Ceaușescu mergeau în vizite de lucru și în deplasări cu activitate sportivă, adică la vânătoarea. Am însoțit mereu acest tren, eu fiind și șeful trenului prin ordin al ministrului transportului.Tovarășii din suită îl însoțeau pe Ceaușescu în poligon, la vânătoare, iar tovarășele rămâneau în tren până în jurul orei 13, după care se deplasau pentru masa de prânz.
Valentin Ghighilicea, în filmul Cineclic:
„Înainte de punerea trenului în mișcare, pleca în față un tren antemergător, format dintr-o locomotivă și un automotor care circula la aproximativ 20 de minute în față. În față acestui tren antemergător, pe o distanță de 100 de km, pe linia pe care urma să circule trenul prezidențial înceta toată activitatea feroviară, nu circula niciun tren, nici un vehicul feroviar nu tăia acest parcurs și, bineînțeles, pasajele de trecere peste calea ferată erau păzite de organele pregătite în acest sens. Trenul prezidențial nu avea voie să găsească în parcursul lui niciun tren în mers, indiferent dacă era tren intern sau internațional. Toate stationau până după trecerea trenului prezidențial. Soții Ceaușescu erau însoțiți de câinii lor care stăteau în salonul de lucru dintre cele două dormitoare. Erau foarte sensibili, de aceea noi trebuia să fim foarte atenți cum ne deplasăm în jurul trenului, pentru că la orice zgomot ei începeau să latre și primeam observații”.
„Vagonul salon sau sufragerie este compartimentat în două, unul din compartimente fiind destinat pentru servirea mesei și purtarea discuțiilor, iar în celălalt sunt doar fotolii și măsuțe mici, unde se practicau jocuri de societate.
Instalația de acustică beneficiază de aparate de import de cea mai bună calitate: magnetofon, un pick-up Dual, un aparat de radio modern, toate bine dispuneau călătorii. Combina muzicală este importată din Belgia, muzica se distribuia în tot trenul. Vagonul de transmisiuni a fost preluat în 1981 gata funcțional, operațional a fost gata în 1983, și era destinat să fie folosit la ieșirile din țară”.