Ce este „sindromul cuștii”, afecțiunea de care suferă o parte dintre „locatarii” Sanctuarului de urși „Libearty” din Zărnești

Sanctuarul de Urși „Libearty” din Zărnești a fost înființat în anul 2005 de către Cristina și Roger Lapis. Situat pe o suprafață de 69 de hectare de pășune și pădure de stejar, acesta este cunoscut ca fiind cel mai mare și mai etic sanctuar de urși bruni din lume.

Rezervația a devenit  un adevărat colț de rai pentru urșii maltratați și ținuți în captivitate. În acest moment locul găzduiește 123 de urși, dintre care majoritatea au trăit în condiții greu de imaginat, în cuști mici și mizere, pe beton, în circuri sau în curțile unor oameni fără suflet. Din cauza acestor condiții, mulți dintre ei suferă în continuare de tulburări psihice sau manifestă comportamente repetitive specifice sindromului cuștii. Din păcate, în sanctuar se regăsesc și urși proveniți din sălbăticie: pui rămași fără mamă, găsiți singuri, fără șanse reale de supraviețuire, precum și exemplare adulte care au început să se apropie de așezările umane, devenind un potențial pericol pentru comunități.
Spațiul este alcătuit din 13 țarcuri imense, fiecare amenajat cu bârloguri artificiale și piscine, iar unele dintre ele sunt conectate prin tuneluri subterane, oferindu-le urșilor mai multă libertate de mișcare. Țarcurile sunt adaptate diverselor nevoi: cele destinate urșilor adulți sunt cele mai întinse și comunică între ele prin aceste tuneluri. Există, de asemenea, zone special dedicate ursoaicelor cu pui, puilor orfani, urșilor tineri sau celor bătrâni, care, din cauza problemelor de sănătate, au nevoie de un spațiu separat, mai liniștit. În plus, rezervația are două locuri amenajate pentru lupi și unul pentru căprioare.

Durerea Mayei s-a transformat într-o oportunitate de salvare pentru urși

Maya a fost ursoaica de la care a pornit totul. Găsită de Cristina Lapis într-o cușcă minusculă, în curtea unui restaurant de lângă Bran, flămândă și lipsită de orice speranță, Maya a devenit simbolul unei promisiuni. Timp de aproape 4 ani, Cristina și soțul ei, Roger, au condus zilnic 60 de kilometri pentru a o hrăni și pentru a-i arăta că oamenii pot fi și buni, nu doar pricinuitori de suferință. Însă, anii de captivitate și lipsa libertății și-au spus cuvântul. Maya a început să se automutileze, mușcându-și lăbuțele, semn că durerea ei era mai profundă decât putea duce. A murit în brațele Cristinei, iar din acel moment, din suferință și dintr-o promisiune tăcută, s-a născut Sanctuarul Libearty, locul care oferă urșilor captivi șansa pe care Maya nu a mai apucat să o primească.
Mai multe detalii, în reportajul libertatea.ro