Când și cum se petrece Paştele Blajinilor

Când și cum se petrece Paştele Blajinilor

În fiecare an, la o săptămână după duminica Sfintei Învieri, în ziua de luni ce urmează după Duminica Sf. Toma, în estul și sudul Europei este un alt praznic: Paștile/Paștele Blajinilor, un amestec între mituri străvechi și datini creștine. Se mai numește și Lunea Morților, Prohoadele, Paștele Morților, Paștele Mic, Mătcălăul, Paștele Rohmanilor, cum se mai numesc Blajinii, ființe mitice, reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoșilor.
Tradițional, Paștele/Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștile propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă, până duminică și luni.

În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuți și sub numele de rohmani. Paștele blajinilor este o sărbătoare populară care nu are o rânduială specifică în tipicul bisericesc. dar cum în credința ortodoxă se pune accent și pe cultul morților, Biserica acceptă aceste tradiții pentru că sunt în favoarea sufletească a omului. Paștele blajinilor sau Paștele morților ori Paștele Mic reprezintă în sine amintirea tuturor celor ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiți – spovediți, împărtășiți și cu lumânare – sau nepregătiți. Credincioșii depun ofrande pe morminte, bocesc morții, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Această sărbătoare este marcată în Banat, Transilvania, Bucovina și Maramureș.

Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morților, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei dragi, plecați dintre noi. Se crede că de Paștele Blajinilor sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei și date de pomană.
Astfel, oamenii își imaginau că pot petrece Paștele cu moșii și strămoșii „aici”, prin venirea spiritelor morților când se deschid mormintele și cerurile la Joimari sau separat, oamenii „aici” și Blajinii „acolo”, dar cu alimente și băutura expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici’”.
Unul dintre obiceiurile legate de această zi este ca bătrânii să dea de-a dura ouă roșii, în amintirea blajinilor. Oamenii mănâncă la iarbă verde și lasă intenționat multe firimituri să cadă pe pământ, întru pomenirea celor morți.

Legende despre făpturi ciudate

Între poveștile noastre străvechi există unele mai ciudate despre niște făpturi care, credeau bătrânii noștri, au fost făcute de Dumnezeu înainte de neamul omenesc. Acum o sută de ani, poveștile despre rohmani erau încă foarte răspândite. Dar pe rohmani cei mai mulți îi numeau „blajini“, pentru că se spunea despre ei că sunt blânzi, foarte credincioși. Se spunea că, înainte de a face omul, Dumnezeu a făcut uriașii. Dar erau prea mari, se tot împiedicau de munți și erau tare răi. Tot timpul se războiau între ei. Atunci a făcut Dumnezeu blajinii, dar erau prea mici. Doisprezece dintre ei abia ridicau un ou. Atunci, Dumnezeu i-a lăsat pe uriași să piară, i-a mutat pe blajini pe lumea cealaltă, într-un tărâm unde nu poate ajunge oricine, și a făcut omul.

Vestiți de cojile de ouă roșii

Povesteau străbunicii că blajinii sunt blânzi, buni și drepți. Sunt foarte credincioși, postesc mult, aproape tot anul, și abia de Sfintele Paști se bucură și ei. Tot atunci se întâlnesc cu soțiile și copiii lor, căci trăiesc tot anul separați, în singurătate și rugăciune, ca niște călugări. Dar, deși sunt atât de evlavioși, blajinii nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști și a Crăciunului. De aceea, gospodinele de prin sate nu aruncau cojile de ouă roșii ciocnite de Paști la gunoi, ci pe o apă curgătoare. Așa credeau bunicii noștri că toate apele, mici și mari, se varsă, până la urmă, în Apa Sâmbetei, apa cea mare care desparte lumea noastră de lumea cealaltă, unde se află blajinii. Așa află și ei că a venit Paștile la creștini și sărbătoresc și ei, cu o întârziere de o săptămână, Sfintele Paști. Și, atunci, se mulțumesc cu tare puțin, doisprezece se satură dintr-un ou. La fel, ei află când vine Crăciunul pentru că văd plutind cojile de nucă azvârlite de femeile care au făcut turte și cozonaci.

Săptămâna Neagră

Prin sate, Duminica Tomii pregătea o săptămână dedicată morților, care participau și ei, astfel, la marea sărbătoare a Învierii. După Săptămâna Luminată, când sărbătoreau Sfintele Paști și Izvorul Tămăduirii, nădăjduind să primească de la Domnul mântuire, sănătate și binecuvântare pentru familie și recolte bogate, creștinii se îngrijeau și de cei duși din neamurile lor, pentru ca și ei să se bucure de alinare pe lumea cealaltă. Poate că de aceea i-au și spus „Săptămâna Neagră”, căci e o săptămână dedicată celor despre care credeau că stau, pe lumea cealaltă, în întuneric: celor morți fără lumânare sau înecați, adică celor care nu au murit creștinește, spovediți, împărtășiți și împăcați cu cei din jur.
De aceea, oamenii credeau că nimic din ce e viu nu rodește în această săptămână a morților: viermii-de-mătase nu se înmulțesc, nici pui de găină nu ies, deci mai bine să nu pui cloști.

Datini și superstiții

Mai credeau unii țărani că, la sfârșitul lumii, după ce va arde pământul de toate necurățiile, Dumnezeu îi va scoate iar pe pământ pe blajini, iar oameni ca noi nu vor mai fi. Oamenii nu lucrau, de frică să nu le meargă rău și să-și piardă recoltele. Fetele se temeau că, dacă vor toarce, se vor mărita greu. Mulți oameni credincioși posteau toată săptămâna, mai ales dacă le muriseră copii sau rude fără lumânare, pentru că, spuneau ei, și rohmanii au postit de Sfintele Paști. Sau nu lucrau, ci se duceau pe câmp să mănânce pască și ouă roșii la iarbă verde. Deși, de obicei, sătenii erau foarte grijulii cu firimiturile de pâine, spunând că e păcat să le arunci, de data aceasta, credeau că firimiturile căzute nu se pierd, ci sunt hrană pentru cei morți de moarte năprasnică.

Zi liberă

Tradițional, Paștele/Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștile propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă, până duminică și luni.
Paștele Blajinilor este sărbătorit preponderent în Europa de Est şi Sud-Est. Conform Wikipedia, țara unde are cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui blajinilor (la o săptămână după Paștele creștin-ortodox) este declarată oficial zi liberă. În capitala Republicii Moldova, tradițional, municipalitatea pune la dispoziția populației autobuze gratuite către cel mai mare cimitir din țară și unul din cele mai mari din Europa – Cimitirul „Sfântul Lazăr” („Doina”).
La slavii ortodocși există o sărbătoare similară, numită Radonița la ruși, Radaunița la bieloruși și Provodî la ucraineni, sărbătorită în ziua de marți de după Duminica Tomii.
În perioada comunistă, sărbătoarea nu se putea ținea lunea, fiind zi de muncă, de aceea a apărut obiceiul de a-i pomeni pe cei răposați duminica, zi oficială de odihnă, care însă nu corespunde tradițiilor, întrucât Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, fiind încă o perioadă de bucurie pentru Învierea Domnului. Pomenirile în alte zile apropiate Paștelui blajinilor nu sunt o regulă, ci doar o practică locală.

Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.