Nu puneți mâna pe sare azi! Alte tradiţii şi credințe de Paşti

Ziua în care Biserica sărbătoreşte Învierea lui Iisus a fost imaginată de români ca moment de sfârşit şi început de ciclu calendaristic. Acest an nou creştin este numit în popor „Anul Mic” (12 zile) şi are o structură binară: Săptămâna Patimilor şi Săptămâna Luminată, între ele fiind hotar Duminica Învierii, iar marginile Duminica Floriilor şi Duminica Tomii. Duminica Paştilor, momentul triumfului binelui asupra răului, a vieţii asupra morţii, a luminii asupra întunericului, era prilej de alte evenimente excepţionale: se credea că timpul şi spaţiul se purifică, se deschide cerul, vorbesc animalele, pot fi descoperite comorile.
Unele credințe și ritualuri de Paști sunt păstrate și astăzi, chiar și în zone urbanizate/

Activităţile din prima zi de Paşti au semnificaţie de „omen” (de început ): „În ziua de Paşti nu e bine să plătească omul datorii, nici să dea ceva împrumut“; „cine doarme în ziua de Paşti, acela va fi tot anul somnoros şi leneş”.
Porţile Raiului se deschid până la Duminica Tomii sau până la Rusalii. Cine moare în ziua de Paşti sau în Săptămâna Luminată va ajunge în Rai (de altfel, în această perioadă, preoţii oficiază slujba de înmormântare în haine albe, luminate, iar la înmormântări sunt intonate Cântările Învierii).
Cel care se naşte în ziua de Paşti va fi un om norocos, cu viaţă lungă.
Se spune că oamenii trebuie să se îmbrăţişeze şi să îşi strângă mâinile în timpul Învierii, căci astfel, se vor întâlni în Rai.
În multe zone etnografice, în noaptea Învierii se duc și acum la biserică coşuri încărcate nu doar cu ouă, miel şi cozonac sau pască (nelipsite alimente sacramentale), ci şi cu altele: sare, busuioc, usturoi, hrean, zahăr, făină, unt, slănină, tămâie, care sunt folosite pe parcursul anului, în scop curativ sau apotropaic (alungarea duhurilor rele).
În dimineaţa primei zile de Paşti, în vasul de spălat se pune un ou roşu, un bănuţ de argint, fire de busuioc şi toţi ai casei se spală pe faţă pentru a avea sănătate şi noroc şi a fi tot anul frumoşi „ca un ou de Paşti”.
„În prima zi de Paşte, credincioşii se spălau, de fapt încă se mai spală cu apă proaspătă de izvor în care a fost pus un ou roşu şi un ban de argint ca oamenii să fie roşii şi sănătoşi, pentru că exista credinţa că argintul te fereşte de boli”, arată Doina Işfănoni, cercetător etnolog.
Ritualul de spălare pe faţă în prima zi de Paşti reprezintă pasul de intrare în sărbătoarea pascală: „În prima zi de Paşte, cel mai frumos bol din casă se umple cu apă. Este un ritual care se practică încă, chiar într-un mod de experiment. Este vorba despre apa neîncepută, despre un ou roşu simplu care reprezintă jertfa şi un bănuţ de argint care simbolizează darurile Lunii, ori de aur – strălucirea Soarelui. Nici într-un caz nu se pune problema câştigului de bani, aşa cum ar fi unii tentaţi să creadă. Aurul semnifică puterea, sănătatea, vitalitatea, dăruite de Soare sau germinaţia în cazul Lunii. S-a instituit ritualul cu moneda sau, după caz, verigheta de aur”, mai spune Doina Ișfănoni.
Următorul pas este pasca – aliment ritual, primul din care se gustă, înlocuit la oraș de „paștile” care se împart la biserică, bucăți de pâine stropită cu vin și sfințită
Apoi ciocnitul ouălor, în prima zi doar „cap în cap”, rostindu-se salutul pascal „Hristos a înviat!” și „Adevărat a înviat!”. Oul spart devine „prada” celui care l-a spart.
„Masa de Paşte, ca şi masa de Crăciun, nu se lasă goală, pentru sporul casei, pentru reunirea familiei. Este vorba despre percepţia întregului, de aceea rămân pe masă pasca şi coşul cu ouă”.
Se crede că persoanele cu care ciocneşti ouă roşii în Noaptea de Înviere le întâlneşti şi pe lumea cealaltă.
Spiritul de împăcare, de iertare, de toleranţă al Învierii se exprimă şi astăzi cu prilejul vizitelor pe care şi fac creştinii unii altora, mai ales în a doua zi de Paşti, copiii la părinţi, finii la naşi.
Dacă plouă în ziua de Paşti, tot timpul până la Rusalii va fi ploios, iar dacă bate grindina, va fi mănos.
În această zi nu este bine să se ia cu mâna sarea, pentru a nu transpira puternic tot timpul anului.
Cojile de ouă erau aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor sau livezilor sau în apele curgătoare pentru a da veste Blajinilor (enigmatice personaje fantastice) că au sosit Paştile.

* Studiile de etnografie păstrează credinţe şi practici populare mai puţin cunoscute legate de cea mai importantă sărbătoare creştinească, sărbătoarea Paştilor, când oamenii de la sate sărbătoresc nu numai Învierea lui Iisus, dar şi începutul unui nou an. Cu această ocazie aveau loc ritualuri de purificare, de înnoire şi de magie. În ziua de Paşte apa avea un rol deosebit. Feciorii şi fetele mergeau să se scalde până răsărea soarele fără a spune celorlalţi unde se întâmplase aceasta. Erau astfel curăţaţi de toate bolile şi răutăţile, de tot ce era murdar, şi feriţi, în acelaşi timp, de îmbolnăviri în timpul anului, scăldatul îi făcea mai harnici şi mai iubiţi. Totodată, apa făcea minuni în legătură cu măritişul fetelor, dacă acestea se lăsau stropite de feciori în primele două zile după ziua Paştelui. Chiar dacă erau gătite, nu se supărau, pentru că ştiau că se vor mărita în anul acesta care începea.

Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.