Publicitate
Duminica Floriilor reprezintă una dintre cele mai importante sărbători creștine, anunțând Paștele și marcând intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Celebrată anual pe 1 aprilie, această zi simbolizează nu doar festivitatea religioasă, ci și o conștientizare a rolului esențial pe care păsările și natura îl joacă în ecosistem.
Pregătirile pentru această sărbătoare încep cu Sâmbăta lui Lazăr, când credincioșii adună ramuri înmugurite de salcie. Acestea sunt duse la biserică pentru a fi sfințite în cadrul slujbei din dimineața zilei de Florii. Odată sfințite, ramurile sunt aduse acasă și așezate la icoane sau, în unele regiuni, la uși, feronțuri sau fântâni, având scopuri de protecție și binecuvântare.
Printre tradițiile populare se numără aruncarea ramurilor de salcie sfințite pe foc în timpul verii pentru a dispersa norii sau a proteja gospodăria de grindină. De asemenea, se spune că ramurile plasate sub pernele fetelor nemăritate le vor aduce frumusețe și un soț, iar crenguțele sfințite purtate în jurul brâului pot alunga bolile.
Un alt obicei interesant este fierberea busuiocului în apă, iar fetele care se spală pe cap cu această fiertură, în dimineața de Florii, vor avea părul frumos și strălucitor. Restul apei se toarnă la rădăcina unui pom, ca feciorii să le observe.
Bătrânii din comunitățile rurale susțin că ramurile de salcie au proprietăți vindecătoare, fiind folosite pentru a ameliora durerile de spate sau a acționa ca antidot în caz de mușcături de șarpe. De asemenea, în unele regiuni, Duminica Floriilor este considerată ultima zi pentru purtarea mărțișorului, care se așază pe un copac înmugurit.
Această sărbătoare nu este doar o manifestare religioasă, ci și o ocazie de a celebra natura și tradițiile strămoșești, promovând legătura comunității cu obiceiurile și credințele care ne unesc.
