Now Reading: Cea mai veche fabrică de vin spumant din țară, care a funcționat neîntrerupt, se află la doar 30 de kilometri de Braşov. Povestea vinului spumant care ajunge pe masa oaspeților Casei Regale a României
-
01
Cea mai veche fabrică de vin spumant din țară, care a funcționat neîntrerupt, se află la doar 30 de kilometri de Braşov. Povestea vinului spumant care ajunge pe masa oaspeților Casei Regale a României
Cea mai veche fabrică de vin spumant din țară, care a funcționat neîntrerupt, se află la doar 30 de kilometri de Braşov. Povestea vinului spumant care ajunge pe masa oaspeților Casei Regale a României
Cea mai veche fabrică de vin spumant din țară construită la suprafața pământului, care a funcționat neîntrerupt, se găsește la Azuga. Aici se pregătește vinul care ajunge și la Casa Regală a României.
Povestea vinurilor spumante Rhein începe în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În 1892 au fost construite pivnițele de la Azuga, pentru ca zece ani mai târziu să înceapă aici producția de vin spumant după metoda celebrei șampanii din Franța. Astăzi, la Azuga, se produc aproximativ 200.000 sticle de vin spumant pe an, din întreaga cantitate mai mult de jumătate ajungând peste hotare.
De când vin spumant regal? De peste 120 de ani, în anul 1904 Pivnițele Rhein devenind furnizor oficial al Casei Regale a României, calitate redobândită după 2000. Astăzi, pivnițele Rhein sunt deopotrivă obiectiv turistic – aici puteți și poposi, existând și spații de cazare, și aveți ocazia să participați de asemenea la o degustare de vin – și unul dintre relativ puținii agenți economici care contribuie la bugetul local.
„Această fabrică este construită în anul 1892 de un neamț cu numele Rhein. Până în 1903 a funcționat ca depozit de vin, iar din 1903 până în ziua de azi este fabrică de spumant. Noi până în 2006 am îmbuteliat aici, iar din 2006 se îmbuteliază la Ploiești, aici facem doar fermentarea spumantului în sticlă”, începe să povestească Ion Pascu, potrivit adevarul.ro.
Istoria de peste 120 de ani a vinului spumant Rhein este deosebit de interesantă. Ion Pascu începe să o depene încă de la intrarea în „cea mai veche fabrică de spumant din țară construită de la suprafața pământului”. Pivnița este construită din piatră de râu, cu grosimea pereților la exterior de un metru și jumătate. „Pe mijlocul peretelui este un culoar care circulă aerul și menține temperatura constantă. Noi aici avem vara între 12-14 grade plus, iar iarna 5-6 grade, tot plus. Este construită pe șine de cale ferată, cu boltă din cărămidă, iar peste cărămidă este un metru de izolație care nu dă voie să pătrundă nici lumina nici căldura în aceste încăperi”, continuă ghidul.
Cum se face spumantul
Vinul este îmbuteliat în prezent la fabrica de lângă Ploiești, după care se aduce la pivnițele din Azuga pentru fermentarea spumantului în sticlă. „Se îmbuteliază cu drojdii de calitate superioară și un sirop. Le punem în această poziție timp de 9 luni, la fermentat. În această perioadă drojdiile consumă zahărul și rămâne lichidul brut. După ce drojdiile au consumat zahărul, mor și se depun pe burta sticlei. Se formează o presiune de 7 atmosfere în sticlă, sticla rezistă până la 19-20 de atmosfere. După cele 9 luni de fermentare, sticlele, luate în parte două câte două, sunt agitate manual până când se desface drojdia de pe sticlă. După care le ducem în altă sală, la limpezit”, este continuată povestea spumantului Rhein.
Aici se produc, ne spune Ion Pascu, aproximativ 200.000 sticle de vin spumant pe an. Se lucrează cu echipamente de protecție (inclusiv cască și ochelari), pentru că există riscul să se mai spargă din sticle.
„Avem Chardonnay, Fetească albă, Pinot Noire Rose. Avem viile noastre, 400 hectare de vie, Dobrogea și Muntenia, firma cea mare este la Ploiești, la Pleașa undeva, acolo se vinifică vinul iar aici vine spumantul pentru fermentarea în dop. (…) Aici se face spumant din 1903, această întreprindere n-a încetat niciodată din funcțiune, iar noi facem spumant după metoda Champenoise, sau metoda tradițională a șampaniei”, continuă Ion Pascu.
După cele nouă luni de fermentare, sticlele se agită și sunt transportate în următoarea sală a pivniței, unde sunt așezate la limpezit. Toate aceste operațiuni sunt realizate de cei 14 lucrători, printre ei și Ion Pascu. Tot în sarcina lor este și administrarea restaurantului cu o capacitate de 90 de locuri, dar și a celor 16 camere duble de cazare și a curții de două hectare. „Noi suntem universali, suntem peste tot”, ne lămurește ghidul.
„Dacă am tulburat, s-au pierdut cele 13 luni de muncă”
Spumantul (din întreaga cantitate obținută se vinde 40% în România și 60% în străinătate) stă „la liniștit” 3-4 zile, în poziție semi-orizontală, după care începe o altă muncă. „După 3-4 zile se înclină sticla de tot și le rotim. Un sfert de tură, de trei ori pe zi, timp de 6-8 săptămâni. (..) După 6-8 săptămâni, lichidul se limpezește, le ducem în altă sală, la degorjat, unde se extrage sedimentul de drojdie, manual. Acolo trebuie un muncitor cu multă experiență, ca să scoată sticla cât mai plină și lichidul limpede. Dacă am tulburat, s-au pierdut cele 13 luni de muncă. Un muncitor trebuie să învârtă între 40.000 și 50.000 de sticle în 8 ore. Aceste operațiuni le facem noi, tot personalul suntem vreo 14 persoane, lucrăm universal”, adaugă Pascu.
De la frații Rhein, întemeietorii cramei de la Azuga, și până astăzi afacerea a trecut și prin vremuri bune, dar și prin vremuri grele. Vinul spumant a fost servit la dineul regal oferit, în prima zi a ceremoniilor organizate cu ocazia încoronării, de regele Ferdinand şi regina Maria, la Alba Iulia. Crama fost naționalizată în 1948, momentul fiind urmat de o perioadă dificilă. Din 1955 activitatea sa s-a redresat, a mai fost construită o hală, iar vinul spumant Zarea (produsul nu este cel care se regăsește astăzi pe piață) a fost vândut în special la export.
„În spate mai avem o hală, care este construită pe timpul comuniștilor, când făceam șampanie și cea mai multă cantitate se ducea la ruși. Șampania Zarea, atunci se făceau milioane de sticle, și transportam cu vagoanele. Dacă întrebi un localnic de cramele Rhein nu știe, dar dacă-i spui de Zarea…”, mai spune Pascu. Din 2006 crama a redevenit furnizorul Casei Regale a României.
Povestind, trecem spre sala în care se extrage sedimentul de drojdie, ocazie cu care Ion Pascu ne amintește și de mucegaiul negru de pe tavan, format de-a lungul multor ani, care are rolul de a absorbi umiditatea din aer.
După degorjare, operațiune realizată, așa cum ni s-a precizat, de un lucrător cu mare experiență, sticla merge pe bandă. Se completează cu spumant, dacă este nevoie, iar la al doilea punct de pe bandă se dozează siropul, în funcție de sortimentul de spumant: extra brut, brut, sec și demisec. La extra brut necesarul de zaharuri este de până la 2 grame per litru (rămas din fermentare), la brut se adaugă 7 grame per litru, la sec 20 grame, iar la demisec 40 de grame. „Ce este zahărul ăsta? Este un must extras din struguri înaintea fermentării, deci este un concentrat natural, să nu credem că este zahăr”, explică ghidul nostru. Spumantul extra brut este cel mai căutat.
„Cu viteza cu care merge mașina acum se degorjează 3.000 sticle în 8 ore, manual. Degorjare, adică îndepărtarea sedimentului de drojdie. După care sticla merge la dopuit, unde se pune dopul de plută, iar la ultima mașină se leagă coșulețul din sârmă. Sticla merge pe bandă, se spală la exterior, se mai pune la omogenizat”, aflăm în continuare. Dopurile pentru spumantul atât de apreciat sunt aduse din Portugalia, coșulețul de sârmă din Italia, iar sticlele de la vecinii bulgari.
Degustarea, o experiență de neratat
În ultima încăpere a cramei, în care poposim înainte de a vizita restaurantul și spațiile de cazare, au loc degustările de vinuri. Aici regăsim în imagini istoria de peste 130 de ani a cramei Rhein. O serie de fotografii, ne dezvăluie Ion Pascu, au fost făcute cadou cu doar câțiva ani în urmă, noilor proprietari (Grupul Alexandrion), de către moștenitoarea familiei care a întemeiat afacerea.
Regăsim de asemenea produse personalizate pentru mărci celebre, printre ele marii producători de automobile. Vorbim de vin spumant livrat ca urmare a unor comenzi speciale pentru ocazii speciale, astfel de comenzi putând fi onorate, în trecut, chiar de aici, de la crama Rhein din Azuga. Nu se impunea un număr de sticle minim pentru o comandă specială (astăzi comenzile se fac la fabrica de la Ploiești) ci „puteam să facem și o sticlă”, a mai dezvăluit Ion Pascu.
Primul tip de spumant pregătit pentru degustare este Brut Imperial. „Avem 7 grame de zahăr per litru, la bază Chardonnay. Acest spumant l-am lansat pe piață în 2006, redevenind furnizorii Casei Regale a României. Atât Brut imperial, cât și Brut Rose. Este un spumant de calitate superioară”, explică ghidul.
