8 efecte de care părinții nu țin cont, dar îi afectează pe cei mici

O practică frecvent întâlnită printre părinți este compararea. De la câte linguri de ciorbă mănâncă la o masă, la notele de la matematică sau multitudinea de talente de care dau dovadă, nimic nu scapă evaluării. „Ai luat FB. Dar colegul de bancă ce a făcut?”. „A mea face și pian, și franceză, și înot, și balet… Și are și un metru jumate înălțime. A ta?”. Comparațiie curg uneori aproape inconștient și în fața copiilor raportat la alți copii, dar și în fața altor părinți.

Psihologii și experții în dezvoltarea copilului atrag atenția asupra riscurilor pe care le presupune această abordare. În timp ce dorința de a motiva copilul sau de a seta un etalon pentru performanță poate părea firească, efectele pot fi surprinzător de negative. În acest articol, vom detalia motivele pentru care părinții ar trebui să evite comparațiile între copii, argumentate prin recurs la literatura de specialitate. Ca să înțelegem de ce fiecare copil trebuie tratat ca un individ unic și nu e cu nimic mai prejos dacă nu urmează același tipar cu altul.

1. Impactul asupra stimei de sine

Compararea constantă poate eroda stima de sine a copilului, făcându-l să simtă că nu este niciodată suficient de bun. În cartea „Epidemia de narcisism” (The Nacissism Epidemic – Living in the Age of Entitlement), autorii Jean Twenge și Keith Campbell, ambii doctori în psihologie de reputație internațională, arată că stima de sine joacă un rol esențial în dezvoltarea sănătății emoționale și psihice, dar și modalitățile subtile, aproape imperceptibile prin care poate fi zdruncinată iremediabil. Când un copil este comparat frecvent, se poate simți inferior și neapreciat, iar acest sentiment poate persista pe termen lung. Indiferent de motivele pentru care părinții o fac – că așa au fost ei crescuți, că vor să ambiționeze copilul sau să îi alimenteze spiritul competitional – trebuie să se oprească.

Cercetările realizate de Dr. Carol Dweck, profesor la Universitatea Stanford, adunate în cartea „Mindset: The New Psychology of Success” – disponibilă pe Goodreads – subliniază importanța „mindsetului de creștere”. Copiii care au o stimă de sine scăzută din cauza comparațiilor nu pot să adopte un mindset de creștere, adică să-și însușească o atitudine de învingători, fiind mai susceptibili la un mindset fix, în care ei percep capacitățile lor ca fiind limitate și incapabile de succes.

2. Crearea unei mentalități de rivalitate și competiție nesănătoasă

Compararea poate induce rivalitate între copii, mai ales între frați, provocând tensiuni care pot dura toată viața. Analiza „Sibling Relationships in Childhood and Adolescence”, realizată de Susan McHale, Ji-Yeon Kim și Shawn D. Whiteman, demonstează că rivalitatea între frați influențează în mod negativ relațiile de familie în ansamblul lor, generând sentimente de invidie și resentimente pe termen lung. Copiii comparați ajung să-și vadă colegii, frații sau prietenii ca pe niște competitori, nu ca pe niște persoane de sprijin. Relațiile bazate pe rivalitate nesănătoasă pot duce și la comportamente competitive agresive, copilul căutând mereu validare prin succes. O astfel de abordare poate afecta atât succesul relațional, cât și dezvoltarea abilităților sociale. În loc să își construiască un grup de prieteni, să aibă încredere în oameni și să caute compania amicilor, copiii cărora li s-a tot spus cum sunt ceilalți și cum nu sunt ei devin niște adulți solitari și mereu nemulțumiți.

Citiți mai multe detalii, pe hotnews.ro.