36 de ani de la martiriul brașoveanului Liviu Corneliu Babeș

36 de ani de la martiriul brașoveanului Liviu Corneliu Babeș

Eroul-martir Liviu Corneliu Babeş va fi comemorat astăzi, la 36 de ani de la sacrificiul său. În cadrul unui eveniment organizat de Asociaţia Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor Braşov – Decembrie 1989 alături de Asociația „15 Noiembrie 1987”, manifestările vor debuta la ora 11.30, la crucea metalică din apropiere de pârtia Bradul din Poiana Braşov. De la ora 12.00 va fi oficiată slujba religioasă de comemorare, în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Poiana Braşov, urmată de depunere de coroane.

Dimineaţa zilei de 2 martie 1989. Pârtia „Bradul” din Poiana Braşov este plină de schiori, cei mai mulţi dintre ei turişti străini. La un moment dat, acestora le îngheaţă sângele în vine, când observă o vâlvătaie pe schiuri coborând cu repeziciune pe pârtie. Torţa vie capătă un traseu haotic şi, după câteva zeci de metri, se prăbuşeşte lângă un brad la marginea pârtiei. Cu ultimele puteri, omul scoate de sub haină o hârtie îngălbenită, neatinsă de foc, pe care scrie: „Stop murder! (Opriţi crima!) Braşov ­-Auschwitz!”.
Este Liviu Corneliu Babeş, un braşovean care găseşte astfel calea de evadare dintr­-o lume aberantă, dintr-­o societate care seamănă din ce în ce mai mult cu un lagăr. Dar acţiunea sa depăşeşte limitele unui gest individual de suicid. Liviu Corneliu Babeş face sacrificiul suprem deliberat, cu un scop politic, pentru a atrage atenţia opiniei internaţionale asupra crimei la care este supus poporul român de către dictatura ceauşistă. Mobilizată rapid, Securitatea intervine şi îl transportă pe Babeş la spital, unde moare în scurt timp.
Dar temuta instituţie represivă îşi continuă „opera” de escamotare a adevărului, de denigrare a omului Liviu Corneliu Babeş, şi implicit, de discreditare, de pângărire a gestului său. Mobilizată rapid, Securitatea intervine şi îl transportă pe Babeş la spital, unde moare în scurt timp.
Însă, turiştii care s­-au aflat atunci pe pârtie, în special scoțianul Douglas Wallace, ulterior revenit în România pentru a participa la comemorări, după ce şi­-au revenit din şocul produs de teribila imagine, au avut grijă să spună adevărul şi să împrăştie vestea despre ororile din România care îi împing pe oameni la astfel de gesturi.
În aceeași seară, la Europa Liberă s-a transmis un anunţ scurt care spunea că se pare că un român și-a dat foc pentru a protesta împotriva comunismului. În aprilie 1989, Occidentul a aflat despre Liviu Cornel Babeș prin intermediul ziarului „The Free Romanian”, aparţinând lui Ion Raţiu. Articolul a fost apoi preluat și de prestigiosul „The Sunday Times”.

„Nu accepta să ne lăfăim în mocirlă”

Liviu Corneliu Babeş s-­a născut în 10 septembrie 1942 şi a lucrat ca tehnician la o întreprindere de materiale de construcţii. Era căsătorit şi avea o fetiţă.
Etelka Babeş a afirmat adesea că soţul său era un om obişnuit, dar şi un artist plastic amator, pictor și sculptor, unul despre care specialiştii afirmă că era foarte bun. Ultimele sale picturi se numesc, sugestiv, „Tăvălugul” (căruia, prin gestul său suprem, a refuzat să i se supună, pentru a nu se pierde pe sine) şi „Grota cu măşti”.
Etelka Babeş mai spune că soţul său era un om responsabil până în cele mai mărunte gesturi, revoltat de delăsarea celor din jurul lor, de atitudinea lor de acceptare a absurdului zilnic ­ şi credea că, dacă ar fi trăit astăzi, i-ar fi fost foarte greu, fiindcă „nu accepta să ne lăfăim în mocirlă”. Văduva lui Babeş a afirmat adeseori că autorităţile au o mare răspundere faţă de cei care s­-au jertit pentru democraţie, de a face ca toţi românii să aibă o soartă mai bună, nu doar cei din „vârf”. „Oamenii nu se gândesc că el a făcut gestul acela pentru toţi”, spune şi acum, cu amărăciune, Etelka Babeş.
„Libertatea este tot ce trebuie să prețuiască toți oamenii și omenirea asta. Și când vezi că libertatea începe să-ți fie îngrădită, ești foarte îngrijorat. Copiii de azi trăiesc în altă lume, ei au deja altă viziune, alte preocupări, dar ar trebui să știe că viața nu este ușoară și că fără libertate, viața nu are niciun sens”, declara, acum doi ani, Etelka Babeș, văduva martirului.

„Adoptat” de novembriști

După Revoluţie, primii care s-au gândit să îi păstreze vie memoria şi să perpetueze recunoştinţa faţă de acesta au fost membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” Braşov.
Participanţii la revolta anticomunistă – cea mai puternică acţiune de acest fel din Europa de Est a anilor ’80 – i­-au ridicat o cruce lângă pârtie, pe locul unde s-­a prăbuşit în flăcări. An de an, „novembriştii” s-­au dus pe pârtie însoţiţi de un preot care a ţinut o slujbă de pomenire şi au depus o coroană de flori la crucea lui Liviu Corneliu Babeş, însoţiţi sau nu de autorităţi.
Familia eroului a avut mult de suferit şi înainte, şi după ’89, chiar din partea celor care ar fi trebuit să îi respecte memoria şi să îi fie recunoscători, pentru că fără oameni ca el nu ar fi ajuns în funcţiile pe care le ocupă.
„Adoptat” de Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, Liviu Corneliu Babeş a fost declarat târziu membru post-­mortem al Asociaţiei Urmaşilor şi Răniţilor Revoluţiei din Decembrie 1989.
De altfel, gestul lui Babeş a fost al doilea protest anticomunist după cel din 1987 făcut de muncitorii de la Steagul Roşu. Deşi Babeş a fost comparat mereu cu Jan Palach, studentul care şi-a dat foc pe treptele Muzeului Naţional din Praga, în 19 ianuarie 1969, în semn de protest faţă de intervenţia Uniunii Sovietice în Cehoslovacia şi a devenit simbol naţional, comemorările lui Babeş nu seamănă deloc cu cele ale slovacului, spun reprezentanţii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” şi reprezentanţii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic.
Prin Legea 93 din 1997, Liviu Cornel Babeş a fost declarat Erou–Martir. Braşovul l-a numit cetăţean de onoare post-mortem, iar strada pe care a locuit poartă numele eroului.
Abia când s-au împlinit 35 de ani, în 2 martie 2024, primarul de atunci, Allen Coliban, a dezvelit, în prezența văduvei eroului martir, Etelka Babeș, un monument care reprezintă zborul lui Icar. Statuia este o replică, la scară mai mare, a unei opere a artistului, intitulate chiar Icar, aceasta fiind aleasă de municipalitate pentru că este cea mai bună reprezentare a năzuinței de libertate a eroului Liviu Corneliu Babeș şi a speranţei unui nou început.

Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.