cum a ajuns o femeie să datoreze de patru ori mai mult decât a împrumutat

O ieșeancă a făcut greșeala vieții sale atunci când a apelat la serviciile unei instituții nebancare. Când a rămas în urmă cu ratele, i s-a cerut să plătească deodată de patru ori mai mult decât împrumutase. Cazul a ajuns în atenția Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor, apoi pe masa judecătorilor.

Femeia a contractat un împrumut de la o instituție financiară nebancară în octombrie 2022. Pentru cei 10.500 de lei împrumutați pe durata a cinci ani urma să plătească o dobândă anuală fixă de 92% și, eventual, o dobândă penalizatoare de 0,2602% pe zi. Dacă rambursarea decurgea fără probleme, M.M. ar fi urmat să înapoieze în total 49.753 de lei. Din această sumă, 10.500 lei era creditul propriu-zis, 500 lei – comisionul de analiză a dosarului. Restul era dobânda.

În scurt timp, M.M. a rămas restanțieră cu două rate. În septembrie 2023, datoria a fost cesionată către Finopro IFN SA, iar în noiembrie, aceasta a declarat scadența anticipată a creditului. Deși la acea dată femeia figura cu un debit restant de 3.270 lei, i s-au imputat 44.000 lei. Surprinsă de suma care i se cerea înapoi, M.M. a apelat la Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor (CRPC). Din cei 44.000 de lei imputați femeii, 28.780 de lei reprezentau dobânda pentru ultimii patru ani ai creditului. Reprezentanții CRPC au aprecia că dacă acel credit nu se mai derula, era absurd să se mai perceapă dobânda.

„Dobânzile viitoare şi comisionul care ar fi putut fi perceput în viitor nu reprezintă debit datorat. În momentul în care se retrage beneficiul termenului, pentru viitor, creditorul nu mai are dreptul de a pretinde costurile aferente beneficiului (dobânda). Dacă creditul nu se mai derulează, clar orice comision rămâne fără obiect. Pentru ratele 13-60 nu există niciun serviciu prestat care să le poată genera, acestea fiind sume declarate anticipat privind dobânzi şi comisioane viitoare care în fapt nu sunt datorate de împrumutant în momentul declarării scadenţei anticipate”, au consemnat inspectorii de la protecția consumatorilor.

Aceștia au dispus amendarea Finopro IFN SA cu 20.000 de lei și recalcularea datoriei femeii, cu eliminarea dobânzii impuse nelegal. Inspectorii au dispus și recalcularea tuturor celorlalte contracte similare aflate în derulare.

IFN-ul a invocat prevederile contractului semnat de femeie

Procesul-verbal întocmit de inspectorii CRPC a fost contestat de Finopro IFN SA în fața magistraților. Reprezentanții firmei au cerut anularea amenzii, apreciind că procesul-verbal era „contrar instituției declarării scadenței anticipate, a cesiunii de contract, a naturii contractului de credit, a însăși legislației invocate de echipa de control”. În apărarea sa, IFN-ul a invocat prevederile contractului semnat de femeie.

Acesta a reprezentat de altfel și punctul central al raționamentului judecătorilor. Aceștia nu au găsit nicio hibă procesului-verbal, care fusese corect întocmit. Finopro IFN SA invocase și prescripția dreptului inspectorilor CRPC de a aplica amenda. Procesul-verbal se baza pe nereguli găsite de inspectori în contractul de creditare. Ori, acesta fusese semnat de M.M. cu mai bine de un an înaintea controlului, iar acest argument al CRPC a fost respins de judecători.

Judecătorii au dat dreptate creditorului

Magistrații au constatat însă că prin contractul semnat, M.M. își asumase exact ceea ce susținea IFN-ul. În cazul declarării scadenței anticipate (plății integhrale a adatoriei înainte de termenul final), debitorul avea obligația de a achita ratele deja restante și cele rămase de achitat. Acestea din urmă cuprindeau principalul rămas de achitat, dobânda și comisionul de administrare aferent. Chiar dacă creditul era încasat forțat după doar un an, clientul trebuia să plătească dobânda pe cinci ani.

Judecătorii au luat în considerare posibilitatea ca această clauză din contract, deosebit de dură, să fi fost abuzivă. Problema însă depășea cadrul procesual reprezentat de dezbaterea legalității unui proces-verbal de contravenție. Ar fi fost necesar un alt proces, care să vizeze tocmai caracterul abuziv al clauzelor asumate de M.M. la contractarea creditului. În aprecierea judecătorilor, inspectorii CRPC și-au depășit atribuțiile, impunând practic modificarea dispozițiilor contractului dintre creditor și debitor. Plângerea Finopro IFN SA a fost admisă, iar procesul-verbal întocmit de Protecția Consumatorilor, anulat. Sentința, pronunțată de magistați în primă instanță, poate fi contestată cu apel.